E simplu… ciudat de simplu! Cartea se vrea a fi o mică “istorisire” a unor evenimente petrecute “recent în orașul nostru” (de ce nu am zice. ”lumea”), dar dincolo de acțiune stau profilele psihologice atent conturate ale câtorva personaje, teme întregi pornind de la creștinism, empatie, pasiune, până la politic, socialism, crimă, suicid și disperare. Dostoievski a construit personajele din “Demonii” de la prezumția că nu ideile aparțin oamenilor, ci oamenii aparțin ideilor, fiind structurați tocmai prin aceste plăsmuiri ale gândirii cărora ajung să le servească orbește, asemenea unor sclavi. Ca o fantomă, printre mai toate personajele, bântuie ideea nihilismului: “Că am depășit binele și răul! Că am învins aceste prejudecăți și suntem în sfârșit liberi! Că putem face orice fără niciun fel de repercusiune a conștiinței..” Dar aici se ciocnesc toate. Absența crezului în valori pare tentantă în teorie, dar practica este înfricoșătoare. În acest sens, autorul ne oferă exemple grăitoare prin personaje. Evocăm câteva: Stavroghin e pur și simplu demonic. Ziua e tânărul rasat, aristocrat, cu vorbe alese și un viitor aparent promițător, dar noaptea, “din plictiseală “ se dedă celor mai groaznice sodomii și intrigi, ca să nu dăm “spoilere”Surprinzător și poate profetic este faptul că o parte din josniciile acestui personaj ar fi trecute cu vederea foarte ușor în societatea de azi. Pyotr Stepanovici este un individ străpuns de crezul fanatic în menirea sa de a răsturna prezentul. Plin de manierism, cu un discurs mieros și dornic să se lipească de vârfurile societății, Pyotr ticluiește odioase stratageme. E genul “scopul schimbă mijloacele”. Se folosește de oameni pentru a-și împlini visul revoluționar.

Revenind la recenzie, cartea abundă în setea de sânge a unor personaje și de la bun început se întrevăd nori tulburi. Partea a III-a e furtuna. Finalul se prezintă în haosul unui tragism “splendid”. Recomand cartea tuturor celor care mai cred în moralitate! Și reflecție..

Recomand! În ciuda tuturor ”dificultăților”, Dostoievski este incontestabil un părinte al prozei clasice, un pamfletist al eroziunii umane și a păcatelor, camuflate în imaginea demonilor vicioși. Lectura romanului este un deliciu pentru cititorii versați, găsind în roman descrieri atente, studii umane și moralitate de calibru înalt.

Un roman care, fără sa lase deoparte înflorituri romantice și tragicul, știe sa captiveze cititorul fără sa îl copleșească. As spune ca intriga este cea mai buna dintre câte a reușit sa realizeze Dostoievski.

Ca toate celelalte romane ale lui Dostoievski, "Demonii" este o capodoperă literara in toate sensurile acestor cuvinte. Nu cred ca exista vreo carte a acestui autor pe care sa n-o pot recomanda tuturor.

O nestemate a literaturii. Opera de arta în cuvinte. Cartea unui autor care își merita fiecare cuvânt de lauda adunat de-a lungul timpului. Mi-a plăcut și am citit-o cu mare placere.

Acord 5 stele pentru că merită. Pentru mine este cea mai grea carte de înțeles din toate cele 5 romane mari ale lui Dostoievski. Este o acțiune cu mult iz politic foarte diferită de ceea ce gaseste in Crima si pedeapsă sau Frații Karamazov unde este multă acțiune. Aceasta carte trebuie citită în liniște și cu multă atenție la cele mai mici detalii.

Merită efortul!

O operă mai puțin cunoscută a lui Dostoievski, Demonii prezintă o acțiune cu intrigă complexă cu tentă politică, cu discuții filozofice, în care societatea rusească a secolului XIX este prezentată obiectiv și în care tinerii cu perspective ideologice împrumutate din străinătate, cuprinși de febra revoluționară, ajung să jignească, să fure și în final, să ucidă, pentru a-și atinge scopurile.

Romanele lui Dostoievski sunt adevărate cărţi profetice, eu una ador operele lui. Demonii e o carte politica , o prezentare a Imperiului Rus de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acum depinde de gusturi pe Dostoievski ori il urasti ori il adori 😏

N-am citit încă această carte, dar autorul asta promițător, iar descrierea m-a făcut interesată.