O serie de desene realizate de o tanara, inainte de a muri. Un desen tulburator cu un bloc de apartamente, facut de un copil. O schita misterioasa, facuta de victima unei crime, in ultimele sale clipe de viata. Fiecare dintre ele contine un avertisment sumbru. Fiecare dintre ele dezvaluie un secret teribil, ascuns la vedere.

 

Thrillerul plin de mister si suspans al lui Uketsu a captivat milioane de cititori. Puteti gasi indiciile din aceste desene ciudate, pentru a descoperi adevarul sinistru care le leaga?
 

Uketsu este un deschizator de drumuri, un maestru al groazei tacute. Desene ciudate e o carte captivanta si tulburatoare. - Janice Hallett, autoarea romanului Codul Twyford

 

Mi-a placut la nebunie! Are rasturnarile de situatie si stilul unui roman de suspans clasic, imbinate cu ilustratii intrebuintate intr-un mod incredibil de inovator. Incantator de macabru si de o inteligenta diabolica. Povestirile care, la prima vedere, par sa nu aiba nici o legatura unele cu altele, se intrepatrund intr-un nod complicat, pe care Uketsu il desface cu maiestrie. - G.T. Karber, autorul bestsellerului Murdle

 

Mi-a placut nespus aceasta mica bijuterie literara, scrisa cu multa inteligenta. O poveste plina de suspans transpusa pointillist in pagina: cand ajungi la sfarsit, dupa ce fiecare parte si-a gasit locul, fa cativa pasi inapoi si priveste imaginea de ansamblu. Exceptional! - Alice Slater, autoarea romanului Death of a Bookseller

 

O fabuloasa enigma, alcatuita din mai multe parti care se intrepatrund in moduri neasteptate, povestita in mod ingenios, prin desene si text deopotriva. Fiecare rasturnare de situatie adanceste presentimentul de rau augur. Original, complex si profund tulburator. Nu am mai citit niciodata ceva de genul acesta. - Alex Pavesi, autorul romanului Eight Detectives

 

Uketsu este un deschizator de drumuri, un maestru al groazei tacute. O carte atat de captivanta, incat am citit-o intr-o zi. Si atat de tulburatoare, incat m-am gandit la ea toata noaptea. - Janice Hallett, autoarea romanului Codul Twyford 

Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.

 

- Inca putin, si rana se va cicatriza complet. Nu mai supureaza. E posibil ca saptamana viitoare sa va externam, spuse asistenta, pe un ton nazal, punandu-i la loc pansamentul. O, era sa uit, Kumai-san. Azi va veni un nou pacient in patul de alaturi. Veti avea un vecin de salon. Sa va imprieteniti cu el, da? Pe curand.

Asistenta se rasuci pe calcaie si iesi cu pasi gratiosi din salon.

Auzi la ea... "Sa va imprieteniti cu el, da?" Da' ce, sunt la gradinita?

Kumai ridica privirea catre tavanul alb. Nu mai suporta sa-l vada. De doua saptamani zacea in spital.

Daca se intorcea pe o parte, rana din pantec nu-l durea prea tare. Era in viata, dar tocmai asta il facea sa se simta ciudat.

In urma cu doua saptamani, in seara in care sunase la usa lui Konno Naomi, era pregatit sa moara. Daca lama cutitului i-ar fi strapuns inima, fara indoiala ca ar fi murit. Dar supravietuise.

Inchise ochii si rememora, pentru a nu stiu cata oara, filmul acelei zile.

Prima imagine ce aparu in spatele pleoapelor inchise era de la ceremonia funerara a lui Iwata Shunsuke.

Chipul bunicului baiatului. Obrajii supti, privirea pierduta, din care disparuse orice urma de speranta.

"Eu sunt responsabil pentru moartea nepotului dumneavoastra.

Nu ar fi trebuit sa-i povestesc despre crima.

Nu ar fi trebuit sa-i spun sa se intoarca la fosta lui scoala."

Dar nu putea rosti cuvintele acelea; i se punea ca un nod in gat. Era scarbit de propria lasitate.

Circumstantele mortii lui Iwata erau identice cu cele ale mortii lui Miura Yoshiharu. Politia incepu investigatiile, plecand de la ipoteza ca era vorba despre acelasi criminal. In timpul cercetarilor mai aparu ceva: Toyokawa Nobuo, principalul suspect de moartea lui Miura-sensei, isi pusese capat zilelor. Lasase un bilet de adio scris la computer, in care isi marturisea

vina pentru crimele comise. Dupa moartea suspectului principal, cazul a fost inchis.

Politia elucidase crima dupa cum urmeaza: Septembrie 1995. Iwata merge in vizita la fostul lui liceu. Acolo o intalneste pe Kameido Yuki si o intreaba de noua adresa a lui Toyokawa Nobuo. Kameido nu stie adresa, asa ca Iwata o viziteaza pe Konno Naomi.

O intreaba unde locuieste Toyokawa, dar nici Naomi nu stie. Insa ii stie numarul de telefon. Cand il suna sa-l intrebe despre noua adresa, Naomi ii spune ca "un barbat pe nume Iwata face cercetari despre un caz mai vechi. Maine are de gand sa urce pe muntele K., sa comemoreze moartea lui Miura Yoshiharu". Ingrozit ca se va afla adevarul despre crima comisa in trecut, Toyokawa hotaraste sa-l ucida pe Iwata. In ziua co- memorarii, il ucide pe Iwata in acelasi loc, folosind aceeasi metoda. Mai tarziu, nesuportand sa traiasca cu sentimentul de vinovatie, se sinucide.

Poate ca varianta politiei avea logica. Si Kumai crezuse mult timp ca Toyokawa era ucigasul. Si totusi, o piesa nu se potrivea in puzzle."