Retras la Iasnaia Poliana, Tolstoi isi petrece ultimii ani din viata ca un patriarh nonconformist, in raspar fata de orice autoritate laica sau religioasa si intr-o lupta permanenta cu sine insusi. Imensul succes literar adus de romanele sale a ramas mult in urma, cum in urma au ramas si societatea petersburgheza, si relatiile formale cu semenii, si jocurile puterii. Tolstoi ramane singur cu Dumnezeu, cu certitudinile si intrebarile lui infinite. El respinge orice forma de revolutie sociala, dar si dogmatismul religios al bisericii oficiale. Credinta si framantarile lui se exprima simplu si obsesiv in paginile jurnalului sau din anii 1907-1910. Aceste meditatii tulburatoare despre Dumnezeu si conditia omului, cenzurate in prima editie a jurnalului lui Tolstoi, apar acum pentru prima data in romaneste.
Traducere din rusa de Elena Dragusin-Richard