..numai acea parte a artei care exista in procesul plasmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu insa si aceea care reprezinta esenta intrinseca a artei. Aceasta a doua parte, ca si intrebarea ce reprezinta arta in sine, nu poate constitui niciodata obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic. - C.G. Jung

 

Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atat cat suntem in stare sa-l urmarim, consta in stimularea inconstienta a arhetipului si in dezvoltarea si amplificarea lui pana la opera desavarsita. Plasmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere in limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui sa regaseasca accesul la sursele cele mai profunde ale vietii, care altfel i-ar fi fost zagazuite. In aceasta consta importanta sociala a artei: ea lucreaza continuu la educarea spiritului epocii, caci ea aduce acele aspecte care ii lipseau cel mai mult acestuia. Din insatisfactia prezentului nazuinta artistului se retrage, pana cand ea atinge acea imagine primordiala in inconstient apta sa compenseze in modul cel mai eficient insuficienta si unilateralitatea spiritului epocii. Aceasta imagine o prinde ea si, in timp ce o ridica din cea mai adanca neconstienta si o apropie de constiinta, se modifica si forma ei, pana cand poate fi preluata de oamenii prezentului dupa capacitatea lor de intelegere. - C.G. Jung

 

Opera de arta nu inseamna doar obarsie si derivare, ci reprezinta o noua plasmuire creatoare tocmai a acelor conditii din care o psihologie cauzalista ar vrea s-o deduca in mod valabil. Planta nu este doar un simplu produs al solului, ci un proces in sine calm, viu, creator, a carui natura nu are nimic de-a face cu structura solului. - C.G. Jung

Traducere din limba germana de Gabriela Dantis.