„Unii oameni cred ca am inceput sa scriu basme intrebandu-ma cum le-as putea spune copiilor ceva despre crestinism; apoi mi-am ales basmul ca unealta, am strans informatii despre psihologia copiilor si am hotarat pentru ce categorie de varsta sa scriu, am intocmit o lista de adevaruri crestine fundamentale si am faurit «alegorii» care sa le exprime concret. Toate astea sunt pura fantasmagorie. N-as fi putut cu nici un chip sa scriu asa. Totul a inceput cu niste imagini: un faun cu o umbrela, o regina pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul crestin si-a facut singur loc in poveste.“

C.S. Lewis aduna in aceasta colectie de eseuri ganduri despre scrierile de fictiune, discutand in special rolul basmelor si al literaturii stiintifico-fantastice si indreptandu-si privirea critica atat asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cat si asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis isi afirma pozitia in contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: sa fii fermecator atunci cand asterni pe hartie imagini si intamplari din lumea noastra reala sau din alte lumi, inchipuite, inseamna sa pui in valoare mai intai de toate Povestea in sine si imaginatia, fara a uita ca gusturile copiilor in materie de literatura nu se deosebesc prea mult, la urma urmei, de cele ale oamenilor mari