Cunoscut mai ales ca autor al romanelor Omul fara insusiri (Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933) si Ratacirile elevului Torless (Die Verwirrungen des Zoglings Torless, 1906), Robert Musil surprinde in scrierile sale tonurile si framantarile unei epoci care cunoaste atat extazul avangarzilor artistice, cat si agonia celor doua razboaie mondiale (a trait intre 1880 si 1942, in Austria, Germania, apoi Elvetia).

In eseul Despre prostie (Uber die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofica se combina cu observatiile de tip psihologic si cu constatari din istorie si politologie. Desi proiectul initiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarca, totusi, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate in stilul „ironiei constructive“, atat de specific lui Musil.