Insuficienta unui concept se recunoaste, in primul rand, prin aceea ca mentinerea lui cere perpetuu noi definitii. La un moment dat, dezvoltarea unei anumite teorii in jurul unui anumit concept aduce a ingramadire de definitii si axiome, ce nu pare a avea alt scop decat acela de a fi subiect de discutie.

Asa s-a intamplat si cu teoria cuantica. Aparent revolutie pe cateva planuri la inceputurile ei - conceptia asupra Iuminii, conceptia asupra atomului, si tot ce acestea au atras dupa ele in secolul trecut - teoria cuantica a inceput sa se estompeze, esuand in teorie matematica pura.

Explicatia sta in faptul ca ea a avut mai ales aparenta unei revolutii sociale, ale carei efecte se estompeaza pe masura ce timpul trece: structura de baza ramane de fapt aceeasi, anume cea preexistenta revolutiei, doar cei care reprezinta acea structura se schimba. Asa si in teoria cuantica: structura de baza a ramas aceeasi - cea newtoniana. Aratam aici ca nimic din ceea ce revolutia cuantica a adus in stiinta nu lipseste din conceptul newton initial, fie in privinta luminii, fie in privinta atomului fie, in fine, in privinta cuantificarii insasi, care este de fapt o lege cu totul naturala.

Prin urmare, singura revolutie adusa de conceptul de cuanta in gandirea umana ar fi poate aceea de a lasa conceptelor libertatea lor naturala, ferindu-le de deturnari...