Countdown header img 1

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

{countdownParams.get('img-mobile-alt-text').getAsString()}

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Card cadou
Promotii popup img

Weekend LITERAr

-50% -25% la

titlurile editurii Litera

Urmatoarea ta lectura aici!
Close btn popup img

Dezastrul de la Cernobil

De (autor): Svetlana Aleksievici

Dezastrul de la Cernobil - Svetlana Aleksievici

Recenzie blog.libris.ro

Poate dacă ar fi să ne gândim la o experiență istorică, la un eveniment punctual, deopotrivă fascinant și înficoșător care să sintetizeze capacitatea noastră creativă și, în același timp, limitele și vulnerabilitățile noastre umane, un eveniment marcant, concludent pentru spiritul secolului XX, fără îndoială că dezastrul de la Cernobâl ar fi un candidat redutabil în acest sens. Iar asta pentru că accidentul de la centrala atomo-electrică sovietică, din 1986, a fost momentul care ne-a făcut să trăim o apocalipsă miniaturală de care oamenii erau întru totul responsabili, fără răzbunări biblice divine, fără hazard cosmic. Potențialul distructiv al neglijenței și consecințele cursei de a atinge supremația tehnologică (un deziderat absolut al războiului rece) au fost dezvăluite în acea explozie de la reactorul numărul patru.

În același timp, dezastrul de la Cernobâl a marcat finalul unei epoci, a scos la iveală epuizarea URSS, a catalizat încheierea confruntării ideologice și militare întinse pe aproape 50 de ani: dincolo de impactul simbolic, al eșecului și vulnerabilităților sistemului rus, lucrările de limitare a dezastrului și întregul plan de acțiune al autorităților sovietice (care, pentru prima oară au cerut sprijin internațional) au costat, după spusele lui Mihail Gorbaciov, nu mai puțin de 18 miliarde de ruble (echivalentul a 18 miliarde de dolari), fapt care a dus la adâncirea crizei economice din URSS. Dar același dezastru a generat o mobilizare fără precedent, a stimulat creativitatea unor mari echipe de specialiști care s-au întâlnit, pentru prima oară, cu o lume pe care, deși o anticipau mereu în confruntarea militară (a armelor atomice), nu au știut cum să o gestioneze în realitate vreodată: lumea invadată de radiații. O lume care a deschis porțile spre un nou tip de război, cu un inamic invizibil care atacă silențios și proiectează consecințe fatale de-a lungul a zeci de ani. Cernobâl, Zona, Pripiatul sunt spații inospitaliere, spații în care pur și simplu viața nu are alt tunel de ieșire decât cel al metamorfozelor monstruoase

Este exact lumea în care distopiile SF, fanteziile cele mai îndepărtate metafizic se actualizează într-o proximitate înfricoșător de plauzibilă, într-o formă care ne provoacă ideea de spațiu, timp și comunitate (cuplurile de noțiuni corelative precum ai noștri-ai voștri, aproape-departe, fundamentale în orice situație de urgență își pierd tensiunea conceptuală, când vine vorba de radiații) . Este lumea reconstruită de Svetlana Aleksievici în volumul de mărturisiri ale supraviețuitorilor dezastrului de la Cernobâl, culese și prelucrate sub forma unui monolog lung, pe mai multe voci, toate vorbind despre această cutie a Pandorei care ne-a presat să ne revizuim atitudinea față de tehnologie, istorie și catastrofe în general. Cernobâlul, de la câteva ore de la accidentul din 1986 este un loc în care copacii se usucă vizibil, de la un moment la altul, un loc în care se vede un fum albăstrui pe cer iar bălțile de după ploaie adună o apă galbenă. Este locul în care totul este otrăvit, de la vegetație, pământ, atmosferă, în care nu există spațiu de refugiu și mijloc de salvare în afara fugii (iar ceea ce e cel mai înspăimântător este că totul pare neschimbat, invazia inamicului invizibil este atât de inaparentă simțurilor). Soldați trimiși să oprească radiația cu lopata, pompieri care au ajuns primii la locul incendiului, mineri care au săpat tunelul sub centrală, locuitori evacuați, ingineri, chimiști (din echipele de așa ziși lichidatori, adică câțiva din sutele de mii de oameni aduși de autorități să conserve extinderea dezastrului), fotografi, copii toți își povestesc experiențele cu acest eveniment care i-a marcat pe viață. Invalizii își amintesc cum au fost chemați să curețe grafitul cu mături de nuiele, cum au dezgropat și îngropat pământul contaminat (având la purtător dozimetre de jucărie), soțiile pompierilor își amintesc cum au dezlipit pielea și oasele din trupurile suferinde ale celor căzuți la datorie și cum au dat naștere la copii malformați, echipele de lichidare vorbesc despre contrabanda cu produse și lipsa de informare (premeditată de autorități, pentru a grăbi lucrările și mobilizarea), despre mitologia zonei (despre pisicile cu trei cozi, bicicliștii care adorm pe jos și se trezesc fără mușchi de la picioare), vânătorii își amintesc de execuția animalelor (ucid tot ce mișcă), copiii își amintesc cum realitatea amenințătoare a morții e integrată în jocuri (stau așezați în rând pentru cimitir). Sunt oamenii de la Cernobâl, cei care au devenit, din oameni obișnuiți, o adevărată sumă de curiozități și exponate – omul iradiat, generația tulburată (un corespondent inegal și mult mai sinistru al generației pierdute întoarse din război). Sunt oamenii care au pus Bielorusia pe harta mondială (Bielorusia a fost unul dintre statele care au avut și au cel mai mult de suferit din cauza răspândirii norului radioactiv , printr-o calamitate ecologică ce a crescut astronomic incidența cancerelor și mortalității infantile).

Cernobâl – locul în care a sărit în aer nu doar o centrală, ci un sistem de valori, locul în care omul s-a dovedit a fi erou dar și un propovăduitor al apocalipsei, locul care a rămas abandonat, până astăzi, ca o amintire a unui păcat pe care consecințele acțiunilor noastre nu ne lasă să îl uităm. Au trecut aproape 30 de ani de la dezastrul ecologic, tehnologic și ideologic de la centrala atomo-electrică de la Cernobâl, adică exact limita de timp pentru care a fost construit sarcofagul ce îmbracă reactorul numărul 4. Astăzi, o nouă carcasă de izolare a reactorului este încă în lucru, există proiecte de reavalorificare (măcar agricolă) a Zonei. Cicatrizarea dezastrului este foarte lentă și regenerarea este bântuită încă de ecoul radioactiv. Ceea ce, în mod paradoxal, s-ar putea să fie destul de sănătos… măcar pentru memoria colectivă.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Dezastrul de la Cernobil

De (autor): Svetlana Aleksievici

Cand fratii Arkadi si Boris Strugatki publicau in 1972 celebrul lor roman SF Picnic la marginea drumului, nu si-ar fi putut imagina, nici in cele mai negre vise, ca Zona descrisa in roman va deveni realitate paisprezece ani mai tarziu, in tara lor, URSS. Conform ideologiei oficiale, Zona nu avea cum sa apara in patria sovietelor. Doar URSS construia cele mai sigure reactoare nucleare din lume care „ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie, atat de fiabile erau". Nu a fost asa. Pe 26 aprilie 1986, lumea avea sa intre in epoca Cernohil. Explozia reactorului numarul patru va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate in toata monstruozitatea ei. La fel ca in cartea SF a fratilor Strugatki, Zona este un infern pe pamant, guvernat de propriile legi. Aici lumini danseaza deasupra campului, praful ridicat de vant are culori ciudate, se nasc copii cu mutatii genetice, populatia a fost evacuata, regiunea, interzisa si pazita de patrule miilitare, dar oameni stranii si-au facut din Zona locul in care traiesc.


"Explozia reactorului numarul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate in toata monstruozitatea ei. La fel ca in cartea SF a fratilor Strugatki, Picnic la marginea drumului, Zona este un infern pe pamant, guvernat de propriile legi. Aici danseaza lumini deasupra campului, praful ridicat de vant are culori ciudate, se nasc copii cu mutatii genetice, populatia a fost evacuata, regiunea, interzisa si pazita de patrule militare, dar oameni stranii si-au facut din Zona locul in care traiesc. Ei sunt Calauzele reale in Zona reactorului de la Cernobil.” Ion M. Ionita

 

"O istorie orala miscatoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobil, in care curajul fatalist si stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusa Svetlana Aleksievici a inregistrat o serie de marturii pe care le-a prezentat sub forma unor , in stil romanesc, care zugravesc imaginea vie a atmosferei generale de nemultumire de la sfarsitul perioadei comuniste, in care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice si mobilizarilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gandurile amare si abuzul de votca. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.” Publishers Weekly

SVETLANA ALEKSIEVICI

SVETLANA ALEKSANDROVNA ALEKSIEVICI s-a nascut la Stanislav, in data de 31 mai 1948. Este scriitoare si jurnalista din Bielorusia, disidenta sustinuta de PEN Club si de Fundatia Soros. A primit numeroase premii pentru Dezastrul de la Cernobil, carte aparuta in 1997, interzisa si azi in Bielorusia, dar si pentru alte lucrari ale sale. A publicat si alte carti care s-au bucurat de apreciere, fiind traduse in mai multe limbi straine. Dintre acestea mentionam: U voini nejenskoe liso (Razboiul nu are chip de femeie), 1985; Sinkovie malciki (Copii de zinc), 1989; Zacearovanniie smertiu (Fermecati de moarte), 1994; Poslenie svideteli.

Solo dlia detskogo golosa (Ultimii martori. Solo pentru o voce de copil), 2004; Vremia second hand (Timpuri second-hand), 2013 etc.

Citeste mai mult

37.50Lei

Sau 3750 de puncte

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

Indisponibil

Descrierea produsului

Cand fratii Arkadi si Boris Strugatki publicau in 1972 celebrul lor roman SF Picnic la marginea drumului, nu si-ar fi putut imagina, nici in cele mai negre vise, ca Zona descrisa in roman va deveni realitate paisprezece ani mai tarziu, in tara lor, URSS. Conform ideologiei oficiale, Zona nu avea cum sa apara in patria sovietelor. Doar URSS construia cele mai sigure reactoare nucleare din lume care „ar fi putut fi instalate chiar in Piata Rosie, atat de fiabile erau". Nu a fost asa. Pe 26 aprilie 1986, lumea avea sa intre in epoca Cernohil. Explozia reactorului numarul patru va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate in toata monstruozitatea ei. La fel ca in cartea SF a fratilor Strugatki, Zona este un infern pe pamant, guvernat de propriile legi. Aici lumini danseaza deasupra campului, praful ridicat de vant are culori ciudate, se nasc copii cu mutatii genetice, populatia a fost evacuata, regiunea, interzisa si pazita de patrule miilitare, dar oameni stranii si-au facut din Zona locul in care traiesc.


"Explozia reactorului numarul 4 va deveni cel mai mare dezastru nuclear civil din istoria omenirii. Zona este o realitate in toata monstruozitatea ei. La fel ca in cartea SF a fratilor Strugatki, Picnic la marginea drumului, Zona este un infern pe pamant, guvernat de propriile legi. Aici danseaza lumini deasupra campului, praful ridicat de vant are culori ciudate, se nasc copii cu mutatii genetice, populatia a fost evacuata, regiunea, interzisa si pazita de patrule militare, dar oameni stranii si-au facut din Zona locul in care traiesc. Ei sunt Calauzele reale in Zona reactorului de la Cernobil.” Ion M. Ionita

 

"O istorie orala miscatoare a catastrofei din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobil, in care curajul fatalist si stoic este dublat de un umor incredibil de negru. Jurnalista rusa Svetlana Aleksievici a inregistrat o serie de marturii pe care le-a prezentat sub forma unor , in stil romanesc, care zugravesc imaginea vie a atmosferei generale de nemultumire de la sfarsitul perioadei comuniste, in care liderilor de partid agresivi, propagandei paranoice si mobilizarilor haotice li se opun sarcasmul deprimant, gandurile amare si abuzul de votca. Rezultatul este o radiografie de neuitat a sufletului rus.” Publishers Weekly

SVETLANA ALEKSIEVICI

SVETLANA ALEKSANDROVNA ALEKSIEVICI s-a nascut la Stanislav, in data de 31 mai 1948. Este scriitoare si jurnalista din Bielorusia, disidenta sustinuta de PEN Club si de Fundatia Soros. A primit numeroase premii pentru Dezastrul de la Cernobil, carte aparuta in 1997, interzisa si azi in Bielorusia, dar si pentru alte lucrari ale sale. A publicat si alte carti care s-au bucurat de apreciere, fiind traduse in mai multe limbi straine. Dintre acestea mentionam: U voini nejenskoe liso (Razboiul nu are chip de femeie), 1985; Sinkovie malciki (Copii de zinc), 1989; Zacearovanniie smertiu (Fermecati de moarte), 1994; Poslenie svideteli.

Solo dlia detskogo golosa (Ultimii martori. Solo pentru o voce de copil), 2004; Vremia second hand (Timpuri second-hand), 2013 etc.

Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre cărţi şi la fel este şi Newsletter-ul nostru

Abonează-te pentru a afla rapid care sunt promoţiile zilei, noutăţile şi recomandările noastre.

Ma abonez image one
Ma abonez image one