Cand ne rugam in fata lui Dumnezeu, trebuie sa fim cu inima infranta. Noi ne infatisam insa cu egoism si cu inimile reci. Doar ne facem datoria. De exemplu, citim rugaciunile de seara, fara sa plangem si fara simtamantul unei adevarate vinovatii. Omul trebuie sa fie intotdeauna cu ochii in lacrimi vazand bunatatile pe care Dumnezeu i le ofera. Intotdeauna sa Ii multumeasca. Daca insa omul va fi pacalit si va crede ca tot ce a facut este al lui, va veni si ziua in care va iesi ca firul de par din aluat si va fi umilit. Fiecare ispita si suferinta in viata omului este si o calire, o slefuire. Este o pilire, care slefuieste o anormalitate a sufletului lui, pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Imparatia cerurilor. Cu smerenie sa primesti si nu ca si cum ti s-ar cuveni ceva. Sa te consideri pe tine insuti nevrednic pentru a primi, si atunci, in ochii lui Dumnezeu, esti vrednic sa primesti.