Din curtea lui Nica in marea curte a lumii
Din curtea lui Nica in marea curte a lumii
Volumul de fata reuneste studii ale unor importanti profesori si cercetatori din diferite centre universitare ale tarii, recunoscuti prin valoare si probitate stiintifica. Cititorii vor avea placerea sa descopere lucrari ce te cuceresc prin prospetimea interpretarilor, prin abordari ce se distanteaza de modalitatile consacrate pana acum de privire/ intelegere a operei marelui humulestean, deoarece majoritatea autorilor, prin tinerete biologica, dar si prin vioiciune spirituala, cultiva ludicul intelectual si abordeaza metode ce trimit spre interdisciplinaritate si spre incadrarea scriitorului roman in marele concert literar al universalitatii dintotdeauna.
Fragment din lucrare:
"Povestile create de Ion Creanga, modele de „transformare a basmului popular in opera de arta" (Jean Boutire), de „umanizare a fantasticului" (Tudor Vianu), isi reafirma „statutul mitic-folcloric" sub raportul originii si al „structurii prozastico-problematice". Tulburatorul lor „coeficient de originalitate deruteaza prin neabatuta fidelitate de esenta aratata prototipului popular-folcloric", relatia intre poveste si existenta cotidiana fiind, potrivit opiniei Irinei Petras, „una de identitate".
La fel ca in folclor, la scriitorul humulestean, raul — fara a fi absolut in sine — se releva, initial, ca instrument destabilizator, pentru a deveni factor al refacerii echilibrului socio-uman. Nimic din atributele diavolului imaginarului crestin nu intalnim in scrierile sale de sorginte populara. Uneori, raul produce binele sau, cel putin, se dovedeste utilitar, alteori, se dovedeste pedepsitor, razbunator, cand omul incalca anumite norme morale cutumiare sau restrictii ce trebuie respectate.
Personajele centrale ale Povestilor lui Creanga care se confrunta cu raul, fie ca este vorba de Harap-Alb, Ivan Turbinca, Stan Patitul, Danila Prepeleac sau de fata imparatului, de omul lenes, isi asuma gestul fundamental de libertate in actiune, sustragandu-se caracterului limitat, inchis al regulii, caruia i se circumscrie binele.
Raul, la fel ca binele, este puternic umanizat de scriitorul humulestean, indiferent de fateta sub care se prezinta: dracul sau Moartea. Mai mult, dracul (care „nu este chiar asa de negru", cum spune romanul, devenind uneori adjuvant al eroului, ca in literatura populara rusa) si Moartea, manifestari din exterior ale raului, se dovedesc mai putin malefici decat fiinta umana decazuta (soacra, nora cea mica, Spanul sau „harca cea de baba" din Povestea lui Stan Patitul). Omul malitios, limitat ca forma mentis, degradat moral, ne releva Creanga, are in natura sa raul care nu doar ca nu are nimic a face cu puterea diavolului, dar il si intrece. Astfel, raului ii sunt atribuite valente diferite, cateodata chiar in interiorul aceluiasi text, cum este Povestea lui Stan Patitul. "
Fragment din lucrare:
"Povestile create de Ion Creanga, modele de „transformare a basmului popular in opera de arta" (Jean Boutire), de „umanizare a fantasticului" (Tudor Vianu), isi reafirma „statutul mitic-folcloric" sub raportul originii si al „structurii prozastico-problematice". Tulburatorul lor „coeficient de originalitate deruteaza prin neabatuta fidelitate de esenta aratata prototipului popular-folcloric", relatia intre poveste si existenta cotidiana fiind, potrivit opiniei Irinei Petras, „una de identitate".
La fel ca in folclor, la scriitorul humulestean, raul — fara a fi absolut in sine — se releva, initial, ca instrument destabilizator, pentru a deveni factor al refacerii echilibrului socio-uman. Nimic din atributele diavolului imaginarului crestin nu intalnim in scrierile sale de sorginte populara. Uneori, raul produce binele sau, cel putin, se dovedeste utilitar, alteori, se dovedeste pedepsitor, razbunator, cand omul incalca anumite norme morale cutumiare sau restrictii ce trebuie respectate.
Personajele centrale ale Povestilor lui Creanga care se confrunta cu raul, fie ca este vorba de Harap-Alb, Ivan Turbinca, Stan Patitul, Danila Prepeleac sau de fata imparatului, de omul lenes, isi asuma gestul fundamental de libertate in actiune, sustragandu-se caracterului limitat, inchis al regulii, caruia i se circumscrie binele.
Raul, la fel ca binele, este puternic umanizat de scriitorul humulestean, indiferent de fateta sub care se prezinta: dracul sau Moartea. Mai mult, dracul (care „nu este chiar asa de negru", cum spune romanul, devenind uneori adjuvant al eroului, ca in literatura populara rusa) si Moartea, manifestari din exterior ale raului, se dovedesc mai putin malefici decat fiinta umana decazuta (soacra, nora cea mica, Spanul sau „harca cea de baba" din Povestea lui Stan Patitul). Omul malitios, limitat ca forma mentis, degradat moral, ne releva Creanga, are in natura sa raul care nu doar ca nu are nimic a face cu puterea diavolului, dar il si intrece. Astfel, raului ii sunt atribuite valente diferite, cateodata chiar in interiorul aceluiasi text, cum este Povestea lui Stan Patitul. "
21.15Lei
21.15Lei
Primești 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Volumul de fata reuneste studii ale unor importanti profesori si cercetatori din diferite centre universitare ale tarii, recunoscuti prin valoare si probitate stiintifica. Cititorii vor avea placerea sa descopere lucrari ce te cuceresc prin prospetimea interpretarilor, prin abordari ce se distanteaza de modalitatile consacrate pana acum de privire/ intelegere a operei marelui humulestean, deoarece majoritatea autorilor, prin tinerete biologica, dar si prin vioiciune spirituala, cultiva ludicul intelectual si abordeaza metode ce trimit spre interdisciplinaritate si spre incadrarea scriitorului roman in marele concert literar al universalitatii dintotdeauna.
Fragment din lucrare:
"Povestile create de Ion Creanga, modele de „transformare a basmului popular in opera de arta" (Jean Boutire), de „umanizare a fantasticului" (Tudor Vianu), isi reafirma „statutul mitic-folcloric" sub raportul originii si al „structurii prozastico-problematice". Tulburatorul lor „coeficient de originalitate deruteaza prin neabatuta fidelitate de esenta aratata prototipului popular-folcloric", relatia intre poveste si existenta cotidiana fiind, potrivit opiniei Irinei Petras, „una de identitate".
La fel ca in folclor, la scriitorul humulestean, raul — fara a fi absolut in sine — se releva, initial, ca instrument destabilizator, pentru a deveni factor al refacerii echilibrului socio-uman. Nimic din atributele diavolului imaginarului crestin nu intalnim in scrierile sale de sorginte populara. Uneori, raul produce binele sau, cel putin, se dovedeste utilitar, alteori, se dovedeste pedepsitor, razbunator, cand omul incalca anumite norme morale cutumiare sau restrictii ce trebuie respectate.
Personajele centrale ale Povestilor lui Creanga care se confrunta cu raul, fie ca este vorba de Harap-Alb, Ivan Turbinca, Stan Patitul, Danila Prepeleac sau de fata imparatului, de omul lenes, isi asuma gestul fundamental de libertate in actiune, sustragandu-se caracterului limitat, inchis al regulii, caruia i se circumscrie binele.
Raul, la fel ca binele, este puternic umanizat de scriitorul humulestean, indiferent de fateta sub care se prezinta: dracul sau Moartea. Mai mult, dracul (care „nu este chiar asa de negru", cum spune romanul, devenind uneori adjuvant al eroului, ca in literatura populara rusa) si Moartea, manifestari din exterior ale raului, se dovedesc mai putin malefici decat fiinta umana decazuta (soacra, nora cea mica, Spanul sau „harca cea de baba" din Povestea lui Stan Patitul). Omul malitios, limitat ca forma mentis, degradat moral, ne releva Creanga, are in natura sa raul care nu doar ca nu are nimic a face cu puterea diavolului, dar il si intrece. Astfel, raului ii sunt atribuite valente diferite, cateodata chiar in interiorul aceluiasi text, cum este Povestea lui Stan Patitul. "
Fragment din lucrare:
"Povestile create de Ion Creanga, modele de „transformare a basmului popular in opera de arta" (Jean Boutire), de „umanizare a fantasticului" (Tudor Vianu), isi reafirma „statutul mitic-folcloric" sub raportul originii si al „structurii prozastico-problematice". Tulburatorul lor „coeficient de originalitate deruteaza prin neabatuta fidelitate de esenta aratata prototipului popular-folcloric", relatia intre poveste si existenta cotidiana fiind, potrivit opiniei Irinei Petras, „una de identitate".
La fel ca in folclor, la scriitorul humulestean, raul — fara a fi absolut in sine — se releva, initial, ca instrument destabilizator, pentru a deveni factor al refacerii echilibrului socio-uman. Nimic din atributele diavolului imaginarului crestin nu intalnim in scrierile sale de sorginte populara. Uneori, raul produce binele sau, cel putin, se dovedeste utilitar, alteori, se dovedeste pedepsitor, razbunator, cand omul incalca anumite norme morale cutumiare sau restrictii ce trebuie respectate.
Personajele centrale ale Povestilor lui Creanga care se confrunta cu raul, fie ca este vorba de Harap-Alb, Ivan Turbinca, Stan Patitul, Danila Prepeleac sau de fata imparatului, de omul lenes, isi asuma gestul fundamental de libertate in actiune, sustragandu-se caracterului limitat, inchis al regulii, caruia i se circumscrie binele.
Raul, la fel ca binele, este puternic umanizat de scriitorul humulestean, indiferent de fateta sub care se prezinta: dracul sau Moartea. Mai mult, dracul (care „nu este chiar asa de negru", cum spune romanul, devenind uneori adjuvant al eroului, ca in literatura populara rusa) si Moartea, manifestari din exterior ale raului, se dovedesc mai putin malefici decat fiinta umana decazuta (soacra, nora cea mica, Spanul sau „harca cea de baba" din Povestea lui Stan Patitul). Omul malitios, limitat ca forma mentis, degradat moral, ne releva Creanga, are in natura sa raul care nu doar ca nu are nimic a face cu puterea diavolului, dar il si intrece. Astfel, raului ii sunt atribuite valente diferite, cateodata chiar in interiorul aceluiasi text, cum este Povestea lui Stan Patitul. "
Detaliile produsului
