„La fiecare cuvant scris in aceasta carte trebuie subintelese doua taceri care sunt camera lui de rezonanta, poezia care tine in spate poezia.

In minimalistul poem promite-mi / ca-mi vei tamadui cicatricea / pe care orice femeie o ascunde / nu din pudoare / ci din abisul singuratatii se-nchide o istorie personala si una care le priveste pe toate fiicele Evei, de astazi si din urma cu zece mii de ani.

Violeta Savu crede in poezia de dragoste si poezia de dragoste crede, la randu-i, in ea.” – Ioan Es. Pop