Interviul este, in definitiv, o specie camuflata a confesiunii.

Am fost eu insumi surprins de cantitatea neobisnuita de texte care s-au adunat in urma dialogurilor purtate de-a lungul vremii. O masiva investitie de timp si de energie! Dar nu efortul cheltuit de mine in ultimele doua decade a fost motivatia alcatuirii acestei carti. si cu atat mai putin inclinatia de a etala opinii personale, hranite de o subterana egolatrie. Am constatat insa ca, acoperind un interval de aproape un sfert de secol, interviurile au o substantiala dimensiune documentara.
Sunt anii in care Romania s-a angajat in cursa integrarii europene si euro-atlantice, anii dezbaterilor legate de infiintarea CNSAS, anii mai multor guverne si presedinti, anii in care probleme esentiale pentru reasezarea noastra in normalitate au constituit substanta vietii publice, a nelinistilor si a sperantelor noastre. S-a intamplat sa fiu contemporan cu aceasta perioada si, nu o data, direct implicat in desfasurarea evenimentelor. Marturia mea poate fi, asadar, o legitima nota de subsol a istoriilor viitoare. (Andrei Plesu)

Perioada subintinsa in jocul intrebare-raspuns al cartii este 1989, astfel incat ea poate fi citita si ca o „istorie a Romaniei din ultimii 23 de ani", o istorie vazuta, traita si povestita de autor de pe pozitia celui care a fost discipol al lui Noica, urmarit de Securitate, dat afara din Institutul de Istoria Artei si exilat la Tescani, apoi, dupa 1989, ministru al culturii, ministru de externe, consilier prezidential, fondator si rector al New Europe College.
Acest parcurs biografic al lui Andrei Plesu, dimpreuna cu disponibilitatea sa de a se lasa provocat de intrebari si de a investi in fiecare raspuns dat ceva din experientele sale formatoare si din judecata nepatimasa dau cititorilor privilegiul de a fi martorii unui dialog profund, generos, cu accente vii, confesive, de viata personala, pe alocuri, sau obiective, de rece diagnostic al vietii politice, sociale ori culturale.