„Faptul ca filozofia nu este o abstractie rece, ci traire, suferinta si sacrificiu pentru omenire il stia Nietzsche prea bine, si a fost pentru el un exemplu. A fost condus in sus spre ghetarii erorii grotesti, dar viitorul era, in realitate, taramul iubirii sale, iar generatiilor urmatoare, noua, a caror tinerete ii datoreaza infinitul, Nietzsche le va aparea ca o figura de un tragism plapand si onorabil, inconjurat cu flacari de fulgerul acestei schimbari de epoca.“ (Thomas MANN)

Cine se lupta cu monstri trebuie sa ia seama sa nu se transforme la randul lui intr-un monstru. Iar daca vei privi multa vreme intr-o prapastie, prapastia va privi si ea in adancul tau.

Vanitatea noastra ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuseste cel mai bine sa fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explica originea multor sisteme morale.

Lucrurile facute din dragoste au loc intotdeauna dincolo de bine si de rau.
Fragment din carte:

"SPIRITUL LIBER

O, sancta simplicitas! [O , binecuvantata simplitate!] In ce stranie simplificare si falsitate tra.ieste omul! Nu putem inceta sa ne miram, odata ce am dat cu ochii de aceasta minune! Cum am lamurit lucrurile din jurul nostru, facand ca totul sa se elibereze, sa devina usor si simplu! Cum am stiut sa le dam simturilor noastre cale libera catre toate aspectele superficiale, iar gandirii noastre o pofta divina de a realiza salturi poznase si paralogisme! Cum am inteles de la inceput sa ne pastram ignoranta, pentru a ne bucura de viata, savurand o libertate, o nechibzuinta, o imprudenta, o indrazneala si o seninatate a traiului aproape de neconceput! Si cum, abia pe acest fundament al ignorantei, avand de-acum soliditatea granitului, stiinta s-a putut inalta pana astazi, in timp ce vointa de cunoastere si-a permis sa se ridice pe baza unei vointe mult mai puternice: vointa de necunoastere, de incertitudine, de neadevar! Nu pentru a i se opune, ci... spre a o cizela! Desi, ca si in alte cazuri, limbajul nu-si va fi depasit nici aici stangacia si continua sa vorbeasca despre opozitii acolo unde nu exista decat stadii diverse si o rafinare graduala, iar o inveterata tartuferie morala, care de-acum ne-a intrat inexorabil „in sange", are sa rastalmaceasca tocmai vorbele noastre, ale cunoscatorilor, totusi din cand cand ne dam seama si radem de modul in care pana si cea mai buna stiinta cauta sa ne retina cat mai mult in aceasta lume simplificata, complet artificiala, nascocita si falsificata corespunzator, dupa cum radem si de modul in care ea iubeste vrand-nevrand eroarea, fiindca, traind ea iubeste viata! "