Lordul Garret Upton este un burlac nepasator. A supravietuit razboiului, iar acum s-a intors la Londra si are de gand sa se bucure de viata. Casatoria nu face parte din acest plan, in mod cert. O cunoaste pe domnisoara Lowndes de ani buni, si au polemizat adesea. Planul lui Jane de a-si inventa o insotitoare fictiva nu il priveste... pana cand dorinta ei de a se implica in cel mai recent scandal devine o problema personala. 

    Cand Garret si Jane se saruta din greseala la un bal mascat, antipatia lor reciproca se schimba radical. Iar cand o vaduva intriganta planuieste sa-i tina la distanta unul de celalalt, oare dorinta lor va fi puternica decat planurile de a-si pastra independenta? 

    „Garrett statu in fata usii lui Jane si se gandi o clipa. Erau sanse destul de mari sa rada de niste flori. Ea radea de lucruri, in general, si pana la urma, erau totusi flori. Daphne il asigurase insa ca doamnelor le plac florile, chiar si domnisoarei Lowndes.

    Respira adanc. Mai avea de descoperit ceva in spatele usii, in afara de faptul ca ii placeau sau nu florile lui Jane.

    Il iubea oare?

    De ce nu se putea gandi decat la asta? In ciuda insistentelor Cassandrei, nimic din comportamentul de pana atunci al lui Jane nu arata asta. Ieri se intelesesera destul de bine. Dar sa admita ca nu il antipatiza si sa ii ceara si lui sa admita ca nu o antipatiza era departe de a iubi. Asa ca iata-l, prost credul ce era, in fata usii dormitorului ei, tinand in maini un buchet legat cu o funda. Da, chiar cu o funda!

    Nu putea sta pe hol toata dimineata si sa riste sa il vada cineva venind in dormitorul ei. Era si asa un lucru riscant. Ciocani la usa.

    - Intra, striga Jane.

    El deschise usa si intra. Statea in capul oaselor in pat, tot intr-o camasa de noapte alba ca a bunicii, dar parul ei era desfacut in jurul umerilor. Era splendid, negru si bogat, usor ondulat. I se usca gura. Isi linse buzele.

    Pe nas avea din nou o pereche de ochelari. In poala tinea cartea pe care i-o daduse el, dar imediat ce il vazu o dadu la o parte.

    - Upton, zise ea si rosi.

    Chiar rosi! Jane! Apoi spuse mai incet:

    - Garrett.

    Merse pana la scaunul care inca se afla langa patul ei.

    - Acestea sunt pentru tine.

    Ii intinse florile intr-un unghi drept fata de corpul sau.

    Un zambet mic isi facu loc pe buzele ei. Lua buchetul si il imbratisa.

    - Liliacul este floarea mea favorita!

    - Si a mea, sopti el.”