Capodopera a literaturii universale in traducerea lui George Cosbuc, Divina Comedie constituie un poem alegoric al marelui Dante Alighieri,in trei parti (Infernul, Purgatoriul si Paradisul) .


Fragment:

„ CINTUL XXXIV
Cercul al noualea. Valea a patra: Tradatorii
1„Stindardul Regelui din Iad e-n drum
spre noi!" - Asa-ncepu Virgil cuvintul -
„Priveste, deci, de poti sa-1 vezi de-acum."

4 Cum pare seara, cind e sur pamintul,
sau cind o ceata da sa se rasfire,
departe-o moara, ce-o-nvirteste viantul

7 asa-mi paru ca vad ceva cladire.
Şi-atunci dupa Virgil eu ma dadui,
ne-avind de vint alt loc de-adapostire.

10 Eram si unde, si cu groaz' o spui,
stau umbre-n gheat-adinc acoperite,
si-asa se vad ca-n geam un nod al lui,

13 o seama drepte si-altele trintite,
si multe-n crestet, sau cu chipul fetii
la talpi adus, ca arcu-ncolacite.

16 Sosind si unde-adinc pe cimpul ghetii,
Virgil crezu ca-i vreme-a-mi arata
pe cel ce-a fost o culme-a frumusetii,

19 m-aduse-n fata lui si-n fata-mi sta
si: „Iata Dis! Si iata punctu-n care
cu mult curaj tu cat-a te-narma!".

22 De-a mea si muta si-nghetata stare
sa nu ma-ntrebi acum, si nici n-o scriu,
caci nu-i cuvint sa poata spune-atare.


25 Eu n-am murit, dar n-am ramas nici viu;
socoti, de ai vreun strop de duh in tine,
ce-am fost cind fui, cum n-as mai vrea sa fiu

28 Stapinul groazei cei fara de fine
iesea pina-n buric din gheata lui;
iar eu c-un urias conviu mai bine

31 decit un urias c-un brat de-al lui;
acum, socoti tu-ntreaga lui faptura,
cind totului asemeni parti si pui!

34 De-a fost frumos, cit azi e stirpitura,
de cind privi dusman pe-al sau parinte,
din el se scurge-a lumii-ntregi ordura.

37 Ce-uimire-mi navali de-odata-n minte,
vazind la el trei fete-avindu-i teasta!
Parea de singe cea de dinainte,

40 iar alte doua ce s-uneau cu-aceasta
pe umeri drept la mijloc le-a avut,
si-acolo se-ntilneau unde-ar fi creasta.

43 intre-alb si galben dreapta mi-a parut,
iar cea din stinga-n felul cum o are
un om de pe-unde Nilul ia-nceput.

46 Şi-un rind de-aripi avea sub fiecare,
cum n-am vazut pe mari mai mari vintrele,
si nici ca Dis corabie-asa de mare.

49 Nu pene-avind, ci lucie-atare piele,
cum vezi la liliac, si vint stirnea
in trei directii, cind batea cu ele,

52 si-ntreg Cocitu-n gheata-l prefacea.
Din sase ochi, cu bale-nsingerate
din guri, pe trei barbii el plins scurgea. “