Doamna cu voaleta din balt Orient Express
Doamna cu voaleta din balt Orient Express
La opt ani de la moartea scriitorului Theodor Constantin, destinul fiului pare o scena desprinsa din romanele acestuia, astfel incat episodul merita povestit. In 1983, dupa absolvirea facultatii, Horia, proaspat regizor, a plecat in RDG pentru a participa la Festivalul de Film de la Oberhausen. Interesul pentru o colaborare aratat de un producator italian il determina sa ceara autoritatilor romane prelungirea vizei, dar este refuzat si devine transfug. Ajuns in Italia, Comunitatea evreiasca ii ofera un adapost temporar la Roma. In seara dinaintea plecarii in Canada, imediat dupa obtinerea vizei, si-a sunat mama, spunandu-i ca pleaca definitiv. La doar cateva ore a fost gasit mort in fata locuintei, cazut de la etajul 6, avand in buzunar pasaportul cu viza de Canada. Avea doar 32 de ani. La aflarea vestii, Clara Constantin, sotia autorului, a facut toate demersurile sa ajunga in Italia. Dupa trei zile pe drum, obligata sa plece cu trenul, fiindu-i imposibil sa obtina bilet de avion, in gara din Roma a fost asteptata de doua persoane care si-au oferit serviciile pentru repatrierea fiului. Dupa o cafea bauta in compania lor, s-a trezit la spital trei zile mai tarziu. Horia era deja inmormantat si a nu putut sa vada decat o piatra funerara. Drama doamnei Constantin a continuat toata viata. Horia, la plecarea din tara, i-a spus: "daca vei auzi ceva rau despre mine, ca am murit, sa nu crezi". Astfel, mama tresarea de fiecare data cand suna cineva la usa, asteptand sa-i deschida fiului ei. La inceputul anilor `90, Clara a inceput sa faca cercetari in incercarea de a afla adevarul, dar o persoana care a vizitat-o acasa, spunand ca este de la Ministerul de Interne, a sfatuit-o sa renunte. Moartea unicului fiu al lui Theodor Constantin este cel putin ciudata, asa cum declara si presa din acea perioada, mari suspiciuni planand asupra Securitatii
Descrierea produsului
La opt ani de la moartea scriitorului Theodor Constantin, destinul fiului pare o scena desprinsa din romanele acestuia, astfel incat episodul merita povestit. In 1983, dupa absolvirea facultatii, Horia, proaspat regizor, a plecat in RDG pentru a participa la Festivalul de Film de la Oberhausen. Interesul pentru o colaborare aratat de un producator italian il determina sa ceara autoritatilor romane prelungirea vizei, dar este refuzat si devine transfug. Ajuns in Italia, Comunitatea evreiasca ii ofera un adapost temporar la Roma. In seara dinaintea plecarii in Canada, imediat dupa obtinerea vizei, si-a sunat mama, spunandu-i ca pleaca definitiv. La doar cateva ore a fost gasit mort in fata locuintei, cazut de la etajul 6, avand in buzunar pasaportul cu viza de Canada. Avea doar 32 de ani. La aflarea vestii, Clara Constantin, sotia autorului, a facut toate demersurile sa ajunga in Italia. Dupa trei zile pe drum, obligata sa plece cu trenul, fiindu-i imposibil sa obtina bilet de avion, in gara din Roma a fost asteptata de doua persoane care si-au oferit serviciile pentru repatrierea fiului. Dupa o cafea bauta in compania lor, s-a trezit la spital trei zile mai tarziu. Horia era deja inmormantat si a nu putut sa vada decat o piatra funerara. Drama doamnei Constantin a continuat toata viata. Horia, la plecarea din tara, i-a spus: "daca vei auzi ceva rau despre mine, ca am murit, sa nu crezi". Astfel, mama tresarea de fiecare data cand suna cineva la usa, asteptand sa-i deschida fiului ei. La inceputul anilor `90, Clara a inceput sa faca cercetari in incercarea de a afla adevarul, dar o persoana care a vizitat-o acasa, spunand ca este de la Ministerul de Interne, a sfatuit-o sa renunte. Moartea unicului fiu al lui Theodor Constantin este cel putin ciudata, asa cum declara si presa din acea perioada, mari suspiciuni planand asupra Securitatii
Detaliile produsului
