Fidel abstragerii din cotidian a eroilor prozei sale fantastice, Mircea Eliade ofera cu romanulDomnisoara Christina(1936) o varianta moderna a povestilor cu strigoi, omniprezente in folclorul romanesc.


Numai ca in "povestea" sa accentul cade nu atat pe groaza celor vii in fata mortilor in viata, ca in romanul gotic, cat pe misterul intrepatrunderii dintre lumea de aici si cea de dincolo. Asa se face ca toate personajele adunate in casa de la tara a familiei Moscu sunt asaltate de jocul semnelor palpabile venite din acel altundeva, care li se strecoara in incaperi si in suflet, intorcandu-i spre intamplari de demult, ravasindu-le viata si cerandu-si tributul.


Maiestria autorului sta in firescul straniu cu care impleteste cele doua lumi, iar insondabila adancime a acestui mister intre mistere e potentata aici de dulcele fior de care ne lasam cuprinsi cu totii: personaje, autor si cititori deopotriva.