Draga Theo
Draga Theo
Volumul reprezinta o selectie de 415 scrisori si fragmente de scrisori din corespondenta mult mai ampla a lui Vincent van Gogh (1853–1890) cu fratele sau mai mic Theo (1857–1891) si acopera un rastimp de 18 ani, din august 1872 pana in iulie 1890, cand pictorul s-a sinucis. Rezulta din scrisori ca Theo a avut intotdeauna o incredere nezdruncinata in calitatile de pictor si desenator ale fratelui sau si, cel putin in ultimii zece ani de viata, in care Vincent s-a ocupat exclusiv de pictura, i-a trimis bani in mod constant, in diverse locuri unde acesta s-a stabilit pentru rastimpuri mai lungi sau mai scurte, inclusiv in casa parinteasca. Toate cheltuielile artistului legate de locuinta, de mobilier, de imbracaminte, de mancare si bautura (din ce in ce mai multa, se pare), de culori si panze pentru pictura, iar, mai tarziu, cand Vincent s-a imbolnavit de nervi, de tratamentele urmate in mai multe sanatorii – toate au fost suportate de Theo, care, intre timp, aduna picturile si desenele trimise de fratele sau si se straduia sa i le vanda. Chiar daca un singur tablou al lui Vincent a fost vandut in timpul vietii sale, Theo van Gogh a fost acela care a salvat opera unui mare artist de la irosire, salvandu-se si pe sine dintr-un probabil anonimat.
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
“Draga Theo, [...]
De cand ti-am scris ultima data, am lucrat foarte mult la desenul cu mormanul de balegar. E o scena superba.
Desenul original a fost retusat de atatea ori - a fost cand pe de-a intregul alb, cand complet negru in unele locuri incat m-am hotarat sa-l recopiez pe o alta foaie, deoarece prima era prea incarcata. Acum lucrez pe copia aceasta. Trebuie sa ma scol foarte de dimineata; e momentul cand apar efectele de care am nevoie. As vrea sa pot face desenul acesta asa cum il vad in inchipuire.
Azilul de batrani mi-a pricinuit o dezamagire, caci nu mi s-a dat autorizatia de-a ma duce sa desenez acolo - mi s-a raspuns ca nu exista nici un antecedent de acest fel; in plus, ca trebuie sa inceapa curatenia generala si sa se schimbe parchetul din sali. In fine, nu-i grav, exista si alte aziluri, dar acolo cunosc un pensionar care vine in mod regulat sa-mi pozeze; el mi-ar fi usurat munca, adica mi-ar fi permis sa fac crochiuri.
Anul trecut am vizitat azilul de batrani de la Voorburg. Bineinteles, e mai mic decat cel de aici, dar e aproape mai impresionant. In ziua aceea, aproape de caderea serii, batranii stateau pe banci si pe scaune, in jurul unei sobe vechi si inalte, foarte autentice.
S-ar putea sa-mi incerc norocul la Voorburg, daca nu mai am nici o sansa aici.
Am petrecut o zi intreaga la Scheveningen, unde am vazut un spectacol minunat: cativa insi in preajma unei carute incarcate cu navoade decolorate, pe care le intindeau peste dune. Am sa atac intr-o buna zi si tema aceasta - repararea navoadelor - intr-un desen de mari dimensiuni.
Ma felicit, Theo, de-a fi pus sa mi se faca sasiurile si cadrul pentru desenele in carbune si restul; multumita lor, lucrez in conditii agreabile."
37.00Lei
37.00Lei
Primești 37 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Volumul reprezinta o selectie de 415 scrisori si fragmente de scrisori din corespondenta mult mai ampla a lui Vincent van Gogh (1853–1890) cu fratele sau mai mic Theo (1857–1891) si acopera un rastimp de 18 ani, din august 1872 pana in iulie 1890, cand pictorul s-a sinucis. Rezulta din scrisori ca Theo a avut intotdeauna o incredere nezdruncinata in calitatile de pictor si desenator ale fratelui sau si, cel putin in ultimii zece ani de viata, in care Vincent s-a ocupat exclusiv de pictura, i-a trimis bani in mod constant, in diverse locuri unde acesta s-a stabilit pentru rastimpuri mai lungi sau mai scurte, inclusiv in casa parinteasca. Toate cheltuielile artistului legate de locuinta, de mobilier, de imbracaminte, de mancare si bautura (din ce in ce mai multa, se pare), de culori si panze pentru pictura, iar, mai tarziu, cand Vincent s-a imbolnavit de nervi, de tratamentele urmate in mai multe sanatorii – toate au fost suportate de Theo, care, intre timp, aduna picturile si desenele trimise de fratele sau si se straduia sa i le vanda. Chiar daca un singur tablou al lui Vincent a fost vandut in timpul vietii sale, Theo van Gogh a fost acela care a salvat opera unui mare artist de la irosire, salvandu-se si pe sine dintr-un probabil anonimat.
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
“Draga Theo, [...]
De cand ti-am scris ultima data, am lucrat foarte mult la desenul cu mormanul de balegar. E o scena superba.
Desenul original a fost retusat de atatea ori - a fost cand pe de-a intregul alb, cand complet negru in unele locuri incat m-am hotarat sa-l recopiez pe o alta foaie, deoarece prima era prea incarcata. Acum lucrez pe copia aceasta. Trebuie sa ma scol foarte de dimineata; e momentul cand apar efectele de care am nevoie. As vrea sa pot face desenul acesta asa cum il vad in inchipuire.
Azilul de batrani mi-a pricinuit o dezamagire, caci nu mi s-a dat autorizatia de-a ma duce sa desenez acolo - mi s-a raspuns ca nu exista nici un antecedent de acest fel; in plus, ca trebuie sa inceapa curatenia generala si sa se schimbe parchetul din sali. In fine, nu-i grav, exista si alte aziluri, dar acolo cunosc un pensionar care vine in mod regulat sa-mi pozeze; el mi-ar fi usurat munca, adica mi-ar fi permis sa fac crochiuri.
Anul trecut am vizitat azilul de batrani de la Voorburg. Bineinteles, e mai mic decat cel de aici, dar e aproape mai impresionant. In ziua aceea, aproape de caderea serii, batranii stateau pe banci si pe scaune, in jurul unei sobe vechi si inalte, foarte autentice.
S-ar putea sa-mi incerc norocul la Voorburg, daca nu mai am nici o sansa aici.
Am petrecut o zi intreaga la Scheveningen, unde am vazut un spectacol minunat: cativa insi in preajma unei carute incarcate cu navoade decolorate, pe care le intindeau peste dune. Am sa atac intr-o buna zi si tema aceasta - repararea navoadelor - intr-un desen de mari dimensiuni.
Ma felicit, Theo, de-a fi pus sa mi se faca sasiurile si cadrul pentru desenele in carbune si restul; multumita lor, lucrez in conditii agreabile."
Detaliile produsului
