S-au implinit 10 ani de la aderarea Romaniei la UE, dar procesul specific de aculturatie juridica este inca departe de a se fi finalizat. Orientarea schimbarii si evolutiei sistemului social nu revine doar legislativului, ci implica, deopotriva, toti participantii la relatiile individuale si colective de munca.

Nu poate fi contestata valoarea pe care o au principiile si regulile dezvoltate la nivel european in plan normativ si precizate, pe parcursul a mai mult de jumatate de secol, intr-o foarte interesanta jurisprudenta a Curtii Europene de Justitie. Indiscutabila este si importanta acestora pentru sansa Romaniei de a se racorda profund la un sistem axiologic pe care il consideram, nu doar declarativ, ca fiind referential.

Paradigma sociala europeana, in mod cert mai ampla decat poate rezulta dintr-o lucrare, este identificata prioritar prin intermediul jurisprudentei CJUE, cea care da substanta si reflecta anvergura si eficacitatea reglementarilor supranationale.

In lumina acestor considerente, lucrarea isi propune, in primul rand, sa prezinte textele principalelor directive integrand clarificarile jurisprudentiale intervenite pe parcursul timpului. Sintetizarea bogatei jurisprudente a CJUE ar trebui sa conduca la o mai facila si mai riguroasa intelegere a diferitelor institutii juridice de dreptul muncii.

In al doilea rand, studiul releva critic modalitatea de transpunere a directivelor in dreptul national si masura conformitatii acestuia cu standardele normative si principiile jurisprudentiale europene.
Fragment din lucrare:

"Articolul 4
Interzicerea discriminarii

Potrivit art. 4 alin. (1) din directiva, pentru aceeasi munca sau pentru o munca careia i se atribuie o valoare egala, discriminarea directa sau indirecta pe criteriul sexului este eliminata din ansamblul elementelor si al conditiilor de remunerare.
Conform alin. (2), in special atunci cand se utilizeaza un sistem de clasificare profesionala pentru stabilirea remuneratiilor, acest sistem trebuie intemeiat pe criterii comune lucratorilor de sex masculin si feminin si trebuie stabilit astfel incat sa excluda discriminarea pe criteriul sexului.
1. Continutul principiului. Curtea a retinut ca, potrivit unei jurisprudente constante, principiul egalitatii de remunerare, astfel cum este prevazut la art. 141 TCE si la art. 1 din Directiva 75/117, inseamna ca, pentru aceeasi munca sau pentru o munca careia ii este atribuita o valoare egala, orice discriminare pe criterii de sex, cu privire la aspectele si conditiile de remunerare este interzisa, in masura in care acest tratament diferit nu poate fi justificata pe un obiectiv indiferent de sex sau nu este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit (a se vedea in acest sens, printre altele, cauza C-236/98, Jamo, [2000], p. I-2189, pct. 36 si cauza C-381/99, Brunnhofer [2001], p. I-4961, pct. 27 si 28).
 2. Aceeasi munca sau munca de valoare egala. Curtea de Justitie a Uniunii Europene a aratat ca „a statuat deja, in mai multe randuri, ca, pentru a aprecia daca lucratorii efectueaza aceeasi munca sau o munca ce poate fi socotita de valoare egala, trebuie sa se cerceteze daca, luand in considerare un ansamblu de factori, precum natura muncii, conditiile de formare profesionala si conditiile de munca, acesti lucratori pot fi considerati ca aflandu-se intr-o situatie comparabila (a se vedea Hotararea din 11 mai 1999, Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, C-309/97, Rec., p. I-2865, pct. 17 si Hotararea Brunnhofer, citata anterior, pct. 43). Prin urmare, in cazul in care o activitate aparent identica este efectuata de grupuri diferite de lucratori care nu au aceeasi pregatire sau calificare profesionala pentru exercitarea profesiei, trebuie sa se verifice daca, luand in considerare elementele referitoare la natura sarcinilor care pot fi incredintate fiecaruia dintre aceste grupuri de lucratori, la conditiile de formare profesionala impuse pentru indeplinirea lor si la conditiile de munca in care acestea sunt efectuate, diferitele grupuri de lucratori mentionate efectueaza aceeasi munca in sensul art. 141 TCE (Hotararea Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, citata anterior, pct. 18). Astfel, formarea profesionala nu constituie doar unul dintre factorii susceptibili sa justifice in mod obiectiv o diferenta intre remuneratiile acordate lucratorilor care efectueaza aceeasi munca. Aceasta figureaza si printre criteriile care permit sa se verifice daca lucratorii efectueaza sau nu efectueaza aceeasi munca (Hotardrea Angestelltenbetriebsrat der Wiener Gebietskrankenkasse, citata anterior, pct. 19)"."