Istoria Turpanului mi-a aprins iubirea arzatoare pentru orasul meu natal. Asemenea unui burete care absoarbe apa, am surprins cu aparatul de fotografiat imaginile poporului meu, pentru a-i reflecta viata, credintele si sentimentele. Imaginile devin o modalitate noua de a raspandi cultura contemporana a Drumului Matasii si, totodata, pot servi ca viitoare marturie istorica a sa.

Am petrecut opt ani vizitand vechile sate din jurul Turpanului pentru a explora urmele anticului Drum al Matasii. Locuitorii acestor sate sunt in marea lor majoritate uiguri. Le-am castigat increderea prin dialog si am legat prietenii trainice prin fotografii. Treptat, fotografiile pe care le-am facut au devenit obiecte de pret in casele lor. Acestea reprezentau fie nou-nascuti, fie vreun batran muribund, imagine lasata ca amintire fiilor sau fiicelor sale; fotografiile puteau imortaliza un moment din copilarie sau o clipa superba de viata. Cand discutam cu satenii, eram un oaspete respectat al imamului satului; cand imi era sete sau foame in timpul unei sedinte foto, puteam sa bat la usa oricui si sa cer apa sau putina nang, un soi de lipie cu coaja tare. Cand mergeam pe ulita, eram salutata de locuitorii zambitori, care imi vorbeau ca si cum am fi fost vechi prieteni.

Intelegerea noastra tacita vine dintr-o recunoastere de ambele parti. Este o aspiratie din adancul sufletelor noastre, un soi de impartasire a gratitudinii, un respect reciproc pentru culturile si popoarele noastre, si pentru sentimentele profunde dintre oameni.

Diversitatea, bogatia, profunzimea si caracterul cuprinzator reprezinta spiritul Drumului Matasii si, totodata, farmecul orasului meu. - Wang Qing, fotografa independenta