Poate ca Lady Lucy Upton are limba prea ascutita pentru a atrage petitorii, dar inima ei este buna, iar atunci cand prietena ei deosebit de timida, Cassandra, are nevoie de ajutor, ea nascoceste un plan genial pentru a o ajuta sa descurajeze un petitor nedorit, pe Derek Hunt, duce de Claringdon… Se pare insa ca ducele nu este chiar atat de usor de manipulat pe cat anticipau cele doua prietene. Iar Lucy descopera socata ca, uneltind si complotand impotriva acestui barbat incapatanat, se distreaza mai bine ca niciodata.
Lordul Derek Hunt i-a promis prietenului sau grav ranit ca se va insura cu Cassandra, iar pentru un barbat care nu-si doreste nimic altceva decat liniste si pace dupa ororile razboiului, Cassandra este sotia perfecta. Dar nesuferita domnisoara Upton nu-l lasa sa o curteze! Sa poarte inca o batalie este ultimul lucru pe care si-l doreste Derek, dar duelurile verbale pe care le are cu Lucy sunt pur si simplu prea tentante pentru a le putea rezista. Iar trofeul acestui ultim razboi ar putea fi chiar dragostea adevarata…
Fragment din roman:
„Capitolul 22
Sala de bal Upper Assembly Rooms din Bath ii taie rasuflarea lui Lucy. Asa se intampla de fiecare data. Asa fusese de prima data cand vazuse magnifica sala, la varsta de optsprezece ani. Atat de eleganta si de impunatoare, cu tavanul inalt si boltit, cu peretii acoperiti de fresce, cu candelabrele stralucitoare! Bath era o destinatie de vacanta si, desi unii il considerau un oras prea monoton, lui Lucy ii placuse intotdeauna atmosfera lui linistita si intima. Ea si Garrett petrecusera multe zile fericite aici. Intinsi in iarba din Upper Crescent, servind ceaiul la Pump Room, explorand ruinele romane sau facand plimbari calare pe dealurile din imprejurimi. Bath era incantator. Iar un bal la Assembly Rooms era intotdeauna fenomenal. Mai putin, desigur, cand ducele de Claringdon tinea sa-si faca prezenta.
Cass venise cu ei. Reusisera sa o convinga sa-i insoteasca. La urma urmei, nu era in doliu. Julian nu ii era ruda. Ca sa nu mai spunem ca, din cate stia ea, nici macar nu murise inca. Chiar si asa insa, inima lui Cass era franta. Nu fusese deloc usor sa o convinga sa-i insoteasca la bal. Stia ca trebuia sa adopte o mina vesela pentru societate si sa lase impresia ca se simtea bine, dar hotarase sa refuze toate invitatiile la dans - inclusiv pe cea a ducelui.
Lucy purta o rochie draguta, de culoarea safirului, si un sirag de perle, in timp ce Jane era imbracata intr-o rochie bleu, cu talie inalta si avea la gat un pandantiv de aur. Cass era stralucitoare ca intotdeauna, intr-o rochie de culoarea lavandei, cu diamante in jurul gatului si prinse in buclele parului.
- E aici, sopti Jane, dupa ce se plimbara prin toate salile si avura ocazia sa vada cine participa la bal.”