Am avut o dublă surpriză, acum ceva timp, când pe masa de noutăți a librăriei am găsit un titlu apărut la Editura Publica. Pe de o parte, eram surprins să descopăr o carte care deschide o nouă colecție a acestei edituri care nu are neapărat de a face cu dezvoltarea personală, profesională, cu economia, cu think-tankurile: e vorba de colecția Narator care va cuprinde ceea ce editorii numesc nonficțiuni creative- povești adevărate, scrise bine. Pe de altă parte, prima asemenea nonficțiune creatoare scoasă de Editura Publica era o autobiografie a unui autor despre care nu auzisem nimic (un jurnalist care l-a ajutat pe Andre Agassi să își scrie biografia), dar care fusese votată drept Cartea Anului de o serie de publicații prestigioase precum: New York Times, Los Angeles Times Book Review USA Today sau New York Magazine.

J R Moehringer spune, în memoriile sale, povestea propriei sale maturizări și evoluții în America anilor 70-80 și până la atentatele din septembrie 2001. Este o poveste despre căutarea unui echilibru, un exercițiu de dumirire existențială într-o călătorie care recuperează figuri memorabile și experiențe dintre cele mai diverse, o călătorie care regăsește un popas recurent, deopotrivă protector și stigmatizant, într-un loc pe care prea puțini ajung să-l îndrăgească din copilărie, anume un bar new-yorkez.

J R Moehringer se naște în Manhasset, un fel de suburbia a New Yorkului, un spațiu multicultural care adună laolaltă irlandezi, italieni și americani sub cupola comună a pasiunii pentru lacrosse și băutură. Manhasset este și locul care ar fi inspirat celebrul East Egg din romanul lui F.Scott Fitzgerald, Marele Gatsby. Lipsit de o figură paternă, într-o familie cu puține posibilități materiale, trăind alături de mamă și de bunici, micul J R resimte acut nevoia de modele masculine și de eroi în viața sa. Evocările copilăriei timpurii sunt înduioșătoare și amuzante: micul J R se trezește vorbind vocii tatălui său care se aude la radio (căci tatăl este un maestru al disparițiilor din viața familiei Moehringer), bunicul, aparent bâlbăit și zgârcit cu emoțiile, îi ține la distanță pe cei din jur cu limbajul său particular (dar se dovedește un sprijin de nădejde în situații cheie din perioada școlară a lui JR), bunica este cea al cărei chip spune mereu o poveste, mama lucrează chiar și trei slujbe visând mereu la o evadare din Casa de Căcat (așa cum e poreclită locuința bunicului), în vreme ce vărul McGraw este un prieten care trăiește pe aceleași coordonate (fără tată și cu bunici triști). Unchiul Charlie, un parior cu exprimări elegante este cel care îi va deschide lui JR o nouă lume din momentul în care îl va trimite pe nepotul său să îi cumpere țigări de la barul din Manhasset. Barul Publicans (sau Dickens) este o adevărată instituție sacră, cu o continuitate de invidiat în suburbia new-yorkeză, este locul în care J R descoperă mesele de stejar masiv cu acel curcubeu de sticle, aroma aparte de pădure bătrână amestecată cu cremă de ghete, loțiuni de ras, friptură și lămâie, un limbaj și o atmosferă cu totul particulare. Este locul în care protagonistul învață să mimeze bărbăția și ritualurile care îi vor cristaliza identitatea de gen.

Nevoit să plece cu mama sa în Arizona, JR va trăi primele experiențe erotice (evocate cu mult umor) dar și intelectuale la librăria lui Bill și Bud, cei care îi vor da adolescentului sacoșe întregi cu cărți și îl vor convinge că merită să aspire la o universitate de nivelul lui Yale. La Yale lucrările sale sunt pătate cu roșu și JR se simte marginalizat de aroganța colegilor săi. Nici după facultate viitorul nu devine mai lămurit, căci JR se trezește vânzând produse casnice într-un magazine de chinezării, visând să ajungă scriitor, folosindu-și imaginația cu elocvență pentru a-i minți frumos pe bieții clienți, înainte de a ajunge să lucreze pe post de curier la New York Times, pregătindu-și lent și imprevizibil o carieră jurnalistică. Ca un veritabil descendent al locurilor care au servit drept inspirație pentru romanul lui Fitzgerald, desigur că JR va trăi și o poveste de dragoste în spiritul Marelui Gatsby, alături de o variantă a lui Daisy mult mai inteligentă și mai focoasă. Indiferent ce victorii sau ce dezamăgiri va trăi, indiferent de anxietățile sau aspirațiile care îl vor frământa zile sau nopți, JR va găsi întotdeauna calea comunității de la Publicans, un spațiu de refugiu cameleonic adaptat oricăror stări și dispoziții, un loc al răniților dar și al triumfătorilor, un loc în care mulțimea alină decepții amoroase sau profesionale, un loc în care se realizează transferuri de experiență, în care te poți ascunde de viață sau în care o poți celebra.

Deși este dens în referințe culturale americane care retrag din farmecul lecturii pentru un cititor mai puțin familiarizat cu baseballul, filmul, istoria și muzica din SUA (din fericire, notele de subsol ale ediției din limba română compensează și acest neajuns), povestea inițiatică, plină de autoironie și personaje pitorești a lui J R Moehringer vă va cuceri prin detalierea complexă a modalității în care o aparentă și banală cârciumă e capabilă să modeleze identități.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro