Dumnezeu la Paris

Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a nascut in Razboieni, Neamt. Studiaza Filosofia si Teologia la universitatile din Bucuresti si Heidelberg. In anul 1940 pri­meste Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zapada. In 1942 este numit secretar de legatie la Departamentul de Relatii Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Opu­nan­du‑se regimului comunist, in 1948 se sta­bileste in Franta. Primul sau roman Ora 25, aparut in 1949, va fi tradus in aproape toate limbile pamantului, in mai multe milioane de exemplare, consacrandu‑l definitiv pe autor in lumea libera. Dumnezeu la Paris este ultimul roman publicat de Constantin Virgil Gheorghiu in indelungul sau exil parizian, cununa intregii sale creatii literare. 

 

Un om venerabil, cu viata sfanta, un batran de saptezeci si noua de ani, nu da tihna nici macar in somn mai-marilor acestei lumi. Monahul Theodot, ajuns episcop al Bisericii Romane din Paris, este, intr‑adevar, sufletul exilatilor, suportul lor moral, un exemplu viu de traire a credintei. Arzand pentru Hristos, el le insufla acestora taria de a nu ceda un mic teritoriu, de doar cateva sute de metri patrati, din inima Parisului – simbol al rezistentei anticomuniste. Dumnezeu vorbeste prin gura sa. Daca Theodot ar disparea, orice rezistenta s‑ar dovedi zadarnica. Fortele intunericului vor face apel la Marele Exterminator, la Calaul fara barda, la cel care ii face sa tremure chiar si pe mai-marii castei comuniste, la insusi Haralamb Baxan. Incetul cu incetul, incepe sa se teasa o adevarata panza de paianjen in jurul episcopului Theodot – un paienjenis invizibil si tot mai strans, ale carui fire otravite leaga din ce in ce mai sigur victima. Va mai vorbi, oare, Dumnezeu romaneste la Paris?...