In Dumnezeu: o amagire (The God Delusion), Dawkins vine cu o cercetare dintre cele mai originale: de ce religia nu numai ca a supravietuit atat de mult dupa revolutia stiintifica, dar pune la cale o revenire la nivel global, de proportii terifiante? El a produs si un concept, memul, echivalentul genei la nivel social, mijlocul prin care ideile se raspandesc si se transmit generatiilor succesive. Ca un adevarat darwinist, Dawkins cauta sa inteleaga, in primul rand, ce este atat de benefic in religie, incat o ajuta sa supravietuiasca.

The Guardian

Dawkins ii loveste cu toata forta ratiunii pe acei lideri si formatori de opinie religiosi de astazi, care aproba orice forma de violenta in numele religiei lor, indiferent care ar fi ea, le demoleaza incercarile caraghioase de a demonstra existenta lui Dumnezeu, le combate pretentiile arogante ca numai pe religie se poate intemeia moralitatea sau ca textele lor sfinte ar trebui luate ad litteram drept adevar.

Philip Pullman

Aceasta carte lui Richard Dawkins ar trebui sa fie citita de oricine, de la primul ateu pana la ultimul calugar. Daca rationalismul ei nemilos nu te face militant la un moment dat, inseamna ca n-ai viata-n tine.

Julian Barnes

Ah, atat de revigorant este, dupa ce o viata intreaga ti s-a spus ca virtutea sta in credinta, spiritualitate si superstitii, sa citesti o asemenea carte, ca un sunet de goarna al adevarului! E totuna cu o gura de aer proaspat.

Matt Ridley

Iata o carte importanta si curajoasa. Oare putem spera ca ea va trimite bigotismul religios la cosul de gunoi al istoriei, unde-i este locul?

Desmond Morris

Om de stiinta, Profesor de Intelegere Publica a stiintei la Universitatea Oxford intre 1995 si 2008 — si cel mai cunoscut dintre ateii lumii —, Richard Dawkins afirma lipsa de rationalitate a credintei in Dumnezeu si raul grav pe care-l poate face religia impusa cu forta.

Riguros si, pe alocuri, amuzant, Dawkins il cerceteaza pe Dumnezeu in toate formele, de la tiranul crud si razbunator, obsedat de ascultare, din Vechiul Testament, pana la Ceasornicarul Celest, mai benign dar la fel de ilogic, sustinut de unii ganditori din perioada Iluminismului.

El respinge argumentele majore in favoarea religiei si demonstreaza improbabilitatea absoluta a existentei unei fiinte supreme. Arata cum ajunge religia sa declanseze razboaie, sa atate bigotismul si sa le afecteze mintile copiilor, sprijinindu-si propriile argumente cu dovezi din trecut si de azi.

Dumnezeu: o amagire este o convingatoare pledoarie in favoarea ideii ca nu este numai gresit, ci si periculos ca religia in general si credinta in orice religie in special sa conduca viata omului si a societatii, ateismul prilejuind o apreciere mai limpede si mai autentica, a minunilor universului, decat ar putea orice religie sa ofere vreodata.

Richard Dawkins (n. 1941) este etolog, biolog evolutionist, fost profesor la Oxford si un prolific scriitor.

In Gena egoista (1976), el a popularizat viziunea centrata pe gene asupra evolutiei si a introdus conceptul de mem, care functioneaza precum o gena la nivel social.

In Fenotipul extins (1982), a prezentat ideea inedita, potrivit careia efectele fenotipice ale unei gene pot sa actioneze si asupra mediului in care organismul traieste.

In Ceasornicarul orb (1986), a combatut creationismul si „proiectul inteligent“ ca teorie, aratand ca procesele evolutive sunt raspunzatoare de complexitatea uimitoare a lumii vii, si nu vreun creator supra-natural.

In aceasta carte, intitulata Himera credintei in Dumnezeu intr-o prima editie romaneasca (2007), Dawkins argumenteaza faptul ca un asemenea creator „aproape cu certitudine“ nu exista si ca orice credinta intemeiata religios este o „idee fixa gresita“ si amagitoare. Ea s-a vandut in peste doua milioane de exemplare in limba engleza si a fost tradusa in 31 de limbi.