Traditia noastra bisericeasca il vede pe om in perspectiva relatiei cu Dumnezeu mai inainte de toate ca Tata. Aceeasi nevoie de filiatie o are fiecare dintre noi si in relatiile lui cu aproapele si desigur cu cei dragi lui. Unii dintre noi suntem chemati sa jucam rolul tatalui, fara sa fim pregatiti. Fiindca rolul tatalui inseamna hotararea de a ne vedea pe noi insine, de a intra intr-un proces al renasterii transformatoare, de a nu ne ascunde si a nu ascunde adevarul despre ceea ce suntem si faptuim. Dar intrucat acest drum are mereu nevoie, in autocunoasterea noastra, si de smerenie ca sa vedem ce ne desparte de iubire, in afara de a lupta pentru ceilalti pe care suntem chemati sa-i sprijinim si sa mergem impreuna in adevar, trebuie sa ne luptam si cu noi insine.

Traducere din limba greaca de Cristian Spatarelu.