Ea e o femeie trecuta de prima tinerete. El e un barbat care a lasat la rindul lui in spate anii tineretii, casatorit, cu copii. La prima vedere, nimic nu anunta dragostea plina de pasiune care ii va lega mai bine de zece ani. La capatul acestor ani insa El o paraseste pe Ea, pentru a se intoarce la sotia lui. Aurora Liiceanu analizeaza relatia celor doi, incercind sa explice ce s-a intimplat cu fiecare. Daca Ea isi spune direct povestea, El este prezent doar prin scrisorile trimise – scrisori lungi, aproape pagini de jurnal –, care dezvaluie ce facea, ce simtea si ce gindea cind era singur sau cu Ea. Autoarea reconstituie astfel lumea lui ca sa inteleaga lumea ei, iar Ea va putea limpezi ceva din multiplele ei euri, in timp ce El va fi folosit, amintit, discutat. Fara sa stie.