''Furase o data o privire de pe fereastra, la o vreme cand il stia pe print in alta parte, dar teancul gros de foi era acoperit cu o scriere necunoscuta lui; nici macar greceste nu era, slove pe care Schlick le putea recunoaste, chiar daca nu le putea citi. Nu era el omul care sa-si piarda vremea cu catastife si scrieri necunoscute, asa ca n-ar fi stiut sa spuna ce il impinsese sa se catare pe pervaz si sa rasfoiasca prin teancul de foi. In marginea lor, din loc in loc erau zugravite cu trasaturi gingase si limpezi infatisari de vietati: o vidra ridicata in doua labe, un corb cu aripile larg deschise, un pardos fioros, un elefant cu trompa ridicata, o multime de pesti. Asadar, printul era un carturar, care se indeletnicea cu vietatile de pe pamant, din aer si din apa, isi zise Schlick, dandu-se jos de pe pervaz si pierzandu-si orice curiozitate fata de indeletnicirile printului.''