In traditia araba, porumbita apare ca simbol al iubirii, iar colierul ca simbol al maiestriei stilistice, elocventa fiind deseori comparata cu un sirag de margaritare; colierul impodobeste porumbita asa cum Ibn Hazm a urmarit "mestesugirea modului de a intelege iubirea". (...) Cartea, scrisa la tinerete, are o prospetime care il infatiseaza pe autor cu toate virtutile si defectele unui om obisnuit, care nu ocoleste - sau n-a ocolit o vreme - bucuriile si incercarile lumii ("Improspatati-va sufletele cu cate ceva din cele trecatoare, ca sa va fie de ajutor intru deslusirea adevarului").

Textul s-a pastrat intr-un manuscris, datat Rajab 738, adica februarie 1338, anume o copie facuta in Egipt sau Siria dupa un original pierdut. (...) Tratatul despre dragoste si indragostiti il vadeste la fiecare pas, vorbind de felul in care se poarta si viseaza indragostitii, fie ei robi sau printi, saraci sau bogati, musulmani sau de alte religii, nu numai pe teologul, ci si pe psihologul Ibn Hazm. Rangul sau starea sociala a indragostitului nu conteaza, fiindca pentru Ibn Hazm "iubirea e in firea omului" si, prin urmare, nimeni nu scapa. E ca un magnet (metafora frecventa si in poezia trubadurilor): "Sufletul celui care iubeste e curatat (de accidente), e bine stiutor de locul in care se afla perechea menita, spre care tanjeste, pe care o tinteste si o cauta, dorind arzator sa o intalneasca si sa o atraga precum magnetul o bucata de fier". - Grete Tartler