Ultimul mare mit al literaturii argentiniene, stins din viata in 2011, cu putin inainte de a implini o suta de ani, Ernesto Sabato este creatorul unei opere proteice, care contine in esenta eternele contradictii si framantari ale fiintei umane si ale societatii, circumscrise unui univers artistic si spiritual de o tulburatoare profunzime si originalitate.

„In romanul meu am incercat sa surprind realitatea in toata extinderea si profunzimea ei, ingloband nu doar partea diurna a existentei, ci si pe aceea nocturna si tenebroasa. Intrucat Fernando Vidal este personajul central si precumpanitor, tot ce se referea la el era important si trebuia descris... Raportul reprezinta marele cosmar trait de el, exprimand, chiar daca simbolic si oarecum incert, miezul cel mai semnificativ al conditiei si existentei sale. Daca as fi suprimat aceasta parte din roman, din considerente legate de coerenta logica, ar fi insemnat sa suprim visele oamenilor, care apartin viziunii lor integrale asupra vietii.“ (Ernesto SABATO)

Adevarata capodopera, Despre eroi si morminte (1961), cel de-al doilea volet al trilogiei care incepe cu Tunelul (1948) si se incheie cu Abaddon, exterminatorul (1974), este un roman total, extrem de dens, scris cu credinta marturisita de autor ca „nu se poate trai fara eroi, sfinti si martiri", si ca „prezentul genereaza trecutul“. Trei planuri se intrepatrund, intr-un joc fascinant de umbre si lumini, in complexa sa structura narativa de voci alternante, intemeiata pe impletirea istoriei nationale argentiniene cu drama individuala: povestea de dragoste intre Martin si Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, si obsedanta tema a orbirii si a nebuniei din celebrul Raport despre Orbi.