Anca Zaharia verbalizeaza intr-un mod coerent si empatic grija celor care nu au trait niciunul din marile razboaie, care s-au nascut dupa comunism si pentru care, chiar si asa, lumea poate fi un loc care sa si doara. Este o voce de care te simti apropiat si pe care o indragesti cu atat mai tare cu cat o descoperi. Versurile sunt purtate intr-un limbaj necolocvial, unde elemente precum menstruatie, oua vaginale, dar si spalatul pe maini compulsiv sunt aluziile a caror plenitudine o vei pricepe retrospectiv. - Ramona Boldizsar