Este o carte interesantă, despre istoria recentă, descrie evenimente, evoluții sociale și politice naționaliste care au avut loc la o aruncătură de băț de noi și în care în ultima perioadă (cu fiori pe șira spinării constat că) ne putem recunoaște și noi! În prima parte cartea seamănă mai mult a literatură, apoi începe să fie mai mult un documentar. Se spune că autoarea (spaniolă) s-a informat foarte minuțios pentru a scrie cartea și se consideră că astfel de romane, sau filme sau documentare sunt utile pentru a le arăta oamenilor ce grozăvii s-au petrecut în trecut pentru ca ei să nu mai lase să se întâmple ceva similar în viitor. Insă cei care citesc sau se uită la filme de acest tip sunt prea puțini (în România de exemplu doar 30% dintre oameni cumpără cărți - pe care se speră că le și citesc) și-atunci nu știu cât de eficient este acest demers. Sunt unele idei și pasaje interesante care țin mai mult de analiza psihologică care sunt interesante, dar în mare relatarea este destul de seacă și comună. De exemplu mi-a plăcut la un moment dat descrierea celor doi generali care par să fie total opuși ca fire și comportament (în funcție de cum il văd cei din jur și cei care relatează despre el), pentru ca in final să se dovedească a fi unul și același general Mladic; că oamenii, acțiunile lor, evenimentele istorice adesea nu sunt deloc simple, sau doar așa sau doar altfel ci și așa și altfel și în multe alte feluri, multidimensional. Și m-a impresionat la sfârșit relatarea atacului asupra Srebrenicei în iulie 1995, îmi aduc aminte perfect ce făceam cum mă ocupam de treburi uzuale, anodine, abia venisem dintr-o bursă de trei luni în Franța, și în acest timp nu departe de noi aveau loc grozăvii demne de Evul Mediu. Și nu-mi fac iluzii că noi sau alți europeni în situații similare am fi procedat altfel, am fi fost mai drepți, mai buni, mai umani etc.