Un volum de Radu Bata seamana cu o caseta in care-o femeie tanara de azi isi tine, de-a valma, podoabele. Nu neaparat scumpe, nu neaparat mosteniri de familie. Plastic si sidef, alama, dar si aur pe-alocuri, snurulete si lantisoare-ncalcite, cate-o camee, dar si cate-un inel de rockerita cu cap de mort, o bratara cu linie pura, dar si-un pandantiv kitsch strident, purtat din nonconformism si sfidare. De asemenea, o pisicuta roz din sticla de Murano. Peste toate poetul asterne un fel de vernis melancolic care atenueaza stridentele, lasand sa straluceasca doar anumite puncte din pumnul acesta de gablonzuri zornaitoare. - Mircea Cartarescu