Rar mi-a fost dat, in ultima vreme, sa citesc ceva mai viu si mai vibrant, mai uman si mai firesc, mai arzator, mai dramatic, mai curgator si mai abrupt, mai vesel si mai trist, mai suculent, mai poznas, mai poetic, mai ame- si amutitor. si rar am vazut, de cand sunt editor de carte, un asemenea talent in (orgolioasa) desfasurare. Dan Alexe nu tine neaparat sa se aseze in albia unui gust impus de critica, a unei tendinte, a unei mode. Da impresia ca scrie ca sa-si faca siesi o placere - si cred ca si-o face. Il intereseaza prea putin daca textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o rastignire. Dan Alexe scrie in temeiul unei inzestrari formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele si al unei pofte navalnice, aproape carnale, de-a face literatura din orice. Ii place sa astearna povesti. Ii place la nebunie. Dar il banuiesc ca-i place si sa ghiceasca reactia cititorului. Stupoare, jubilatie, rusine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, cainta - toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roscata amara. O singura reactie lipseste: indiferenta. - Radu PARASCHIVESCU