Volumul este oglinda pe care regizorul si omul Andrei serban si-o pune in fata la mijlocul vietii: un parcurs uimitor, plin de succese, de experiente inedite si exotice, dar si de munca zdrobitoare si dezamagiri. Experienta emigrantului picat din lumea cenusie a comunismului romanesc in -jungla- boemei newyorkeze, momentele deosebite petrecute alaturi de Peter Brook si de discipolii sai, exercitiile de meditatie zazen intr-o manastire de linga Tokyo, intilnirea cu regina Farah a Iranului si cu numeroase personaje iesite din comun sint doar citeva dintre punctele de interes ale acestei (auto)biografii. Nu lipsite de picanterie sint povestile legate de Romania, mai ales in cei trei ani petrecuti in fruntea Nationalului bucurestean. Aceste pagini sint insa marcate de tristetea omului care vrea sa-si puna talentul si experienta in slujba tarii sale, dar intimpina aceleasi tare care inca otravesc spatiul romanesc. O carte plina de farmec, umor si melancolie, care ne da masura unui mare artist, dar si a noastra insine.

Scriind cu lejeritate, gratie si deseori cu umor despre subiecte profunde, Andrei serban se regaseste in paginile cartii asa cum este si in viata de fiecare zi, intr-o rara imbinare intre inocenta copilului si experienta inteleptului. Urcand toate treptele gloriei, Andrei serban cunoaste bine vanitatea succesului. Pasionat fara intransigenta, el este tolerant fara nici o concesie de substanta. Simplitatea sa surprinde - nici o urma a infatuarii de mare maestru si profesor nu umbreste prezenta sa umana. Andrei serban nu incremeneste in propria sa statuie: el ramane un perpetuu cautator al Adevarului. - Basarab Nicolescu