Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite coridoare nesfârșite pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări camerele se inundă în câteva secunde. Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat. „Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasă și luminoasă plină de mister și aventuri într-o lume fantastică și totodată o meditație profundă despre condiția umană: despre cum e când te simți pierdut și apoi te regăsești.“Madeline Miller „Ce lume fascinantă creează Clarke ce ritm nebun de dezvăluiri ce protagonist pur și ce personaje secundare fluide moral ce frumusețe ce tensiune ce final perfect!“David Mitchell „Luna Plină era în dreptul Unicei Uși inundând Sala cu Lumină. Statuile de pe Pereți erau toate poziționate ca și cum tocmai s-ar fi întors cu fața spre Ușă cu ochii lor de marmură fixând Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Săli; nu reprezentau indivizi izolați ci o Mulțime. Două se țineau în brațe; alta ținea mâna pe umărul celei din fața sa ca și cum ar fi vrut s-o împingă să poată vedea Luna; un copil se agăța de mâna tatălui său. Exista chiar și un Câine care nefiind interesat de Lună stătea pe picioarele din spate cu labele din față pe pieptul stăpânului său cerșindu-i atenția. Peretele din Spate era o Masă de Statui – nu aranjate ordonat pe Niveluri ci doar o mulțime amestecată haotică. Puțin mai departe printre ele se găsea un Tânăr scăldat în Lumina Lunii cu extazul întipărit pe față ținând un steag în mână. Aproape că uitasem să respir. Pentru o clipă am avut imaginea a cum ar putea fi dacă în loc de doi oameni în Lume ar fi mii.“