In povestirile ei ciudate, cu intorsaturi dintre cele mai neasteptate, Ludmila Petrusevskaia isi duce personajele prin apartamente sordide ale epocii comuniste, le pune sa traiasca amoruri fugare, de weekend clandestin, le impinge la suste prin birouri cooperatiste, la ocheade scolaresti, la tandreti patimase si nebunii terifiante. Sirete, dulci, cu picioarele pe pamant sau sublime prin nebunia lor, aceste Povesti de dragoste din care parca lipseste ceva amesteca umorul negru cu macabrul spectaculos, marcat, atunci cand totul pare pierdut, de surprinzatoare momente de gratie.