Onorata Marie, Mi-am permis sa citesc versurile semnate Victoria Bunescu. In acest lant de zile negre ale mele, iata o clipa de o rara frumusete. Spun o clipa, dar ma gandesc la un timp ideal; o clipa, in aceasta durata ideala, are dimensiunea eternitatii. Ar fi posibil sa am o ciudata amnezie, dar nu-mi amintesc sa fi citit, de amar de ani, o poezie ca aceasta tulburatoare nespus, dramatica si delicata, linistita si teribil de nelinistita, in acelasi timp. Este de o frumusete dureroasa, o frumusete care te poate face sa plangi. Cu multa afectiune, Emil Botta 2.IX.1975