Patima ofera leacuri celorlalai monstri care, de cand locuiesc in Saad, au tot mai multe probleme omenesti, una dintre ele fiind faptul ca au inceput sa viseze noaptea, Sirina povesteste despre cum a ajuns sa plece din Mare, Apa iese la vanatoare in Padurea Adormita, pentru prietenul lui, Vale, un om, se gandeste la fata de care nu se poate apropia si face o descoperire. In Maad, odata cu incheierea carantinei, Iona afla ca de-acum inainte trebuie sa aiba grija de cineva care i-a fost mereu in preajma. Desi epidemia care a ingrozit oamenii pare a fi pe sfarsite, experimentele pe Homo monstrum continua, iar peste multi ani, Despina ii povesteste cuiva despre cum si-a tradat odata prietena. O impletire de realism, fantasy si SF in unsprezece povestiri, unsprezece piese dintr-un puzzle, despre o lume supravegheata in permanenta, in care monstrii traiesc alaturi de oameni. ''Dar panza de paianjen mai avea si o alta semnificatie. De-a lungul vietii, oamenii tes fire de la ei la altii. Cu fire nevazute si moi, mai lipicioase sau mai scurte, tes o panza interumana. Sa te agati de oameni este, a inceput Apa sa inteleaga, este cel mai bun mod, poate chiar singurul, de a ramane in viata si, mai ales, de a rezista in ea. Fire nevazute si moi, mai lipicioase sau mai scurte, care pot fi rupte oricand de un singur corp. Corpul cuiva care a murit sau al cuiva de care te-ai indragostit. Ceea ce oamenii numesc o tragedie. Poate ca dezastrul cel mai mare il face un corp care te respinge. Mai poti trai apoi cu panza rupta? Toate firele se vor lipi de propriul tau corp, se vor infasura in jurul tau, te vor sufoca. Cei mai tari se vor apuca sa teasa alta panza: vor cauta si vor cere ajutor.''