Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway si Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor '20, e una dintre cele mai cunoscute in istoria literaturii americane, iar in memoriile sale scriitorul marturiseste ca ar fi trebuit sa moara inainte de a mai iubi pe altcineva in afara de ea. Romanul, care poate fi considerat o replica la Sarbatoarea continua a lui Hemingway, urmareste evolutia relatiei celor doi, dar si a prieteniei lor cu membrii grupului de intelectuali expati de la Paris: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott si Zelda Fitzgerald.

Hadley Richardson soseste, alaturi de proaspatul sau sot, scriitorul Ernest Hemingway, in spectaculosul Paris al asa-numitei Generatii pierdute, aflat in plina epoca a jazz-ului, populat de scriitori, artisti si filozofi care impanzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei initiala, de a-si sprijini sotul pe calea afirmarii literare si a-si dedica viata ascensiunii acestuia, se dovedeste o incercare mai grea decat estimase. In lumea plina de tentatii, a cafenelelor unde se petrece cu absint si jazz pana in zori, a dezinhibatelor si mereu elegantelor flapper girls, pentru cei doi e tot mai greu sa pastreze armonia conjugala de care s-au bucurat in prima perioada a casniciei. Odata cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway si cu succesul de care acesta se bucura, incepe si disolutia cuplului, iar Hadley descopera ca probabil pretul platit pentru reusita literara a sotului ei a fost chiar casnicia lor.