''Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona. In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta.'' - Ana Dobre ''Antifrazismul lui Creanga si ''marea trancaneala'' a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz, in mecanismul artificios al sofisticariei, al ambiguizarii.'' - Mihai Cimpoi, academician ''El sustinea (motiv pentru care l-au si spanzurat) ca singurul mod onorabil de a fi este sa fii tu. Dar el nu era el, intr-un fel el era altii, de aceea isi striga parerile cu atata sarguinta si cu deznadejde, desi nu erau parerile lui. Nu drama de a trai, ci drama de ''a fi trait'' de altii. Drama de a nu avea un rost ''al tau'' si numai al tau. Drama de a trai rostul altora si nu pe al tau. Drama de a te lasa trait! Dar este aceasta o tinta? Ce este aceea o tinta?'' - Ion Marculescu