Eu vin pe lungile coridoare/ de la celalalt capat./ Identitatea mi s-a risipit/ in parul unei strabune decapitate,/ si pasii mi-au cazut la o raspintie de timp;/ nu te mira ca inaintez./ In lumea noastra sint serpi/ si aburi si chemari,/ care leaga continente mai dureros/ si mai patimas decit vapoarele./ Lacrimile secolelor ar fi inghetat pe pereti,/ daca n-ar fi fost aceasta respiratie continua/ pe care o aduc cu mine./ Linga inima pastrez si acum/ o floare carbonizata,/ ploaia asta torentiala de aer/ ar putea sa ma risipeasca/ ca atingerea unei miini o mumie,/ si nu ma tem./ Fara pasi pe lungile coridoare/ dansez peste barierele conventionale/ ale lui Azi, ale lui Miine./ Toate inimile, devorate voluptos si indelung/ de copaci si de cintece/ si de-o neagra sete de adinc, ramin aici/ sub coastele mele mereu si mereu/ gonind spre alt capat de corridor/ indepartat si tainic/ ca o culisa de cer.