Anul 1883, Islanda. Cu putin timp inaintea noptii polare, un barbat, pastorul Baldur Skuggason, este atras ca prin farmec de o vulpe albastra in pustietatea inghetata. Destinul sau se va intersecta cu cel al botanistului Friorik B. Friojonsson, care se pregateste sa inmormanteze o tanara bolnava de sindromul Down, salvata cu ani in urma dintr-un naufragiu. Din povestile aparent disparate ale personajelor se intrupeaza un roman deopotriva misterios si poetic, o parabola despre creatie si sacrificiu, un basm intunecat in care umorul si lirismul se impletesc stralucit, confirmand talentul literar al unui scriitor de talie internationala. Romanul Vulpea albastra a fost laureat cu Premiul pentru literatura acordat de Consiliul Nordic, cea mai inalta distinctie literara nord-europeana.