Ioan Mihai Cochinescu este unul dintre prozatorii de forta si bravura ai generatiei mele, autor al unui roman-cult al vremii, mult iubit de optzecisti, numit Ambasadorul, si al mai multor volume de povestiri, intre care Visul de iarna al Isabellei. De la-nceput a atras atentia criticii ca un prozator artist, rafinat si baroc, dar si ca un spirit polivalent, fiind in acelasi timp muzicolog, pianist si violonist, estetician, artist fotograf si autor de filme experimentale. ''Vulpea lui Akira'' e un fermecator roman-puzzle, impregnat de nostalgie ca o pictura de Chagall. In el traieste cu intensitate Timisoara copilariei si adolescentei autorului, centrata pe casa Secession in care-a locuit, oras in care comunismul epocii n-a reusit sa oblitereze oamenii si obiectele unei mult mai vechi traditii culturale. Avem in povestirile care se succed o atmosfera densa si misterioasa, plina de lucruri vechi si pretioase, de personaje in continua levitatie emotionala, intre care cele feminine sunt stralucitoare ca niste pasari exotice. Un strat cultural subtil aduce in lumea reala inserturi de o naturalete paradoxala: in actiune intervin adesea eroii autorului, Vivaldi, Beethoven, Michelangelo Antonioni, Marquez, Cortazar, Akira Kurosawa sau Vargas Llosa, care se apleaca peste umarul scriitorului cu familiaritate, dialogand cu el despre viata si destin. Romanul se topeste in lumina funambulesca a evocarilor, mereu acelasi si totusi mereu altul la fiecare pagina, spre placerea adevaratilor iubitori de literatura. - Mircea Cartarescu