Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie ''in varsta si bolnava'', cu glasul sugrumat, cere sprijin: ''Ajutor! Salvati-ma, oameni buni... sunt plina de sange... Mor Oameni buni...''. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta. Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant. ''Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul. -Da, militia... Un glas vatuit - ''femeie in varsta si bolnava'', califica reflex Andrei - repeta, incercand parca sa se asigure: -Militia...? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni... Andrei, tulburat - glasul ii transmisese instantaneu panica - se balbai: -Ce s-a intamplat?... Cum va numiti?... [...] -Sunt plina de sange... mor... Oameni buni... Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori ''alo!'' Traian isi reveni primul.''