La numai treizeci si sase de ani, printesa de origine germana Sophie von Anhalt-Zerbst, nascuta in 1729, a ajuns pe tronul Rusiei sub numele de Ecaterina a II-a. Indragostita de cultura franceza, dar invatand rusa ca sa-si inteleaga mai bine poporul, liberala in prieteniile sale – Voltaire, Diderot, d’Alembert – dar autocrata in guvernarea sa, pudibonda in vorbe, dar cu un temperament nesatios, muncind cu ravna si iubind copiii, natura, animalele… iata o descriere pe scurt a celei care a fost Ecaterina cea Mare.

„Aceasta stanca de vointa are o structura complexa”, scria despre ea Henri Troyat si a fost nevoie de spiritul sau patrunzator de analiza ca sa putem intelege mai bine personalitatea contradictorie a uneia dintre cele mai fascinante figuri din istoria Rusiei.

HENRI TROYAT

HENRI TROYAT (Lev Tarasov), cunoscutul scriitor francez de origine rusa, s-a nascut la Moscova in 1911. Cartea sa de debut, Faux Jour (1935), este remarcata de critica literara si premiata. Publica apoi Le Vivier, Grandeur nature, La Clef de voute si L’Araigne, distinsa cu Premiul Goncourt in 1938.

Publica apoi mari fresce istorice: Tant que la Terre durera (7 vol.), Les Semailles et les Moissons (5 vol.) si La Lumiere des Justes (5 vol.). Bogata sa opera literara include de asemenea nuvele, biografii (Puskin, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Ecaterina cea Mare, Petru cel Mare, Cehov, Turgheniev, Gorki, Flaubert, Maupassant), piese de teatru. Le Front dans les nuages (1976) marcheaza o revenire la prima sa maniera romanesca, iar Le Moscovite (3 vol.) si Les Heritiers de l’Avenir (3 vol.) completeaza ciclurile istorice.

Henri Troyat a fost ales membru al Academici Franceze in 1959. S-a stins din viata in anul 2007 la Paris.