Frumusetea acestor versuri este in primul rand frumusetea concentrarii si autolimitarii, a elipsei si subintelesului, metaforei si plurisemantismului. Lui Bonowicz nu ii place excesul emotiilor numite direct si cel al speculatiilor intelectuale. Noteaza ceea ce vede, atinge, aude, gandeste. Monteaza impresii personale si straine, voci, experiente. Concluziile finale de obicei sunt intrerupte, iar cititorii chemati chiar ei sa le formuleze.” Marian Stala

”Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le gasesc in cartile lui Bonowicz este stiinta condensarii lingvistice. Cu aceste versuri trebuie sa te obisnuiesti, trebuie sa le permiti sa rasune in limba. Efectul este garantat: treptat se iveste povestea, se construieste piesa, imaginile prind contur si sens deplin.” Jacek Gutorow