Este foarte important sa invatam sa privim viata sufletesc-spirituala ca pe un intreg, iar acest mod de a privi sa ne invete sa cream totul intr‑un mod din ce in ce mai practic.

 

    “Practica reala a gandirii presupune sa ai sentimentul, dispozitia corecta fata de gandire. Cum putem dobandi o atitudine corecta fata de gandire? Nimeni nu poate avea un sentiment corect fata de gandire cat timp crede ca gandirea ar fi ceva ce se petrece numai inlauntrul omului, in capul sau in sufletul lui. Cine are astfel de ganduri va fi continuu deviat, de un sentiment fals, de la a cauta sa-si dezvolte o gandire cu adevarat practica si nici nu va avea pretentiile necesare de la gandire. Cine vrea sa dobandeasca un sentiment corect fata de gandire va trebui sa-si spuna: daca imi pot face ganduri despre lucruri, daca pot, cu ajutorul gandurilor, sa aflu ceva referitor la lucruri, atunci inseamna ca gandurile trebuie sa fi fost mai intai in lucruri. Lucrurile trebuie sa fi fost construite urmand gandurilor si numai din aceasta cauza pot scoate gandurile din lucruri.

    Cu lucrurile lumii exterioare — omul trebuie sa isi reprezinte acest lucru — faptele se petrec ca si cu un ceas. Compararea organismului uman cu un ceas este foarte curenta, dar aici oamenii uita de cele mai multe ori lucrul cel mal important, si anume, uita de ceasornicar. Trebuie sa ne fie clar ca rotitele ceasului nu s-au adunat de la sine, nu s-au combinat de la sine, facand ceasul sa mearga, ci ca, initial, a existat un ceasornicar si el a montat piesele acestui ceas. Nu avem dreptul sa uitam de ceasornicar. Prin intermediul gandurilor a luat nastere ceasul, gandurile s-au revarsat, ca sa spunem asa, in ceas, in obiect. Tot astfel trebuie sa ne reprezentam toate creatiile si fenomenele naturii. Acest lucru se vede usor cand e vorba de creatiile omului; in cazul fenomenelor naturii insa omul nu- l poate observa atat de usor si cu toate acestea si creatiile naturii sunt rezultate ale unor procese spirituale in spatele carora se afla entitati spirituale.”