Literatura de specialitate prezinta in multe lucrari atat conditiile pentru realizarea unui proces eficient de adaptare, cat si mijloacele prin care adaptarea ar putea deveni eficienta. Daca pentru ”tabara” cadrelor didactice cunoasterea acestora este imperios necesara, pentru parinti nu exista „examene”, „teste de verificare” a cunostintelor in acest domeniu. Acesta este descrierea de fond a ideii acestei lucrari, ce isi propune sa arate directia in care un parinte prin modalitatile si strategiile sale de educare si crestere a copilului poate determina aparitia unui anumit comportament dezirabil sau indezirabil. In diferite contexte si situatii s-a relatat faptul ca la baza dificultatilor de adaptare se afla in egala masura dificultati de natura fizio-biologica, psiho-sociala si dificultati legate chiar de mediul la care trebuie sa te adaptezi.

Dezvoltarea personalitatii copilului este conditionata de buna relationare intre cele doua „tabere”, iar preocuparea majora ar trebui sa se reduca la identificarea si implementarea unor strategii eficiente de intercunoastere si relationare.

Conceptele utilizate in cadrul acestei lucrarii sunt cele de stil parental, copil scolar mic si revolta. Interdependenta acestora a fost analizata in multe cercetari si nu imi propun sa redefinesc sau sa modific din elementele caracteristice, ci doar sa verific intr-un mediu scolar cunoscut daca cele trei concepte isi pastreaza consistenta si sensul relatiei.