El Camino Frances. Calatorii interioare

Ai de multe ori nevoia de a ramane singur cu tine, sa ai timp sa vorbesti cu tine, sa vorbesti cu cei dragi care nu mai sunt printre noi, sa iti deschizi sufletul catre tine, sa fii cinstit cu tine, sa iti recunosti greselile, sa raspunzi la intrebarile la care nu aveai raspuns - fie ca nu stiai, fie ca ai considerat ca nu-i momentul s-o faci, fie ca vezi azi lucrurile din alta perspectiva. Dupa asta stai si te uiti in gol si, practic, ramai fara niciun obiectiv. Pe cat de mare era entuziasmul la inceput de drum, pe atat de mandru esti ca l-ai terminat. [...] A fost frumos sa visezi, sa-ti faci planul, construindu-l in amanunt, bucata cu bucata, cu entuziasm, neliniste, indoiala si certitudini, lupta, transpiratie, dureri fizice si sufletesti cum n-ai sa mai simti poate vreodata. Brusc ma simt cuprins de o bucurie interioara cum nu mi-a fost dat vreodata sa traiesc si incep sa-mi curga lacrimile, sa transpir prin toti porii, de parca tot corpul meu ar plange. Dar ma simt linistit si usurat, ca atunci cand eram copilasi nu aveam nicio grija. - Lazar Nacu