Povestea incepe in 1981, cand Handy s-a hotarat sa renunte la cariera sigura, dar nemultumitoare dintr-o mare corporatie – elefantul – si sa inceapa o existenta mai riscanta, dar poate mai bogata, ca independent – devenind un purice. "M-am gandit ca profetiile nu mai erau de-ajuns. Trebuia sa pun in practica ceea ce predicam, sa aflu pe pielea mea cum ar fi sa parasesc adapostul organizatiei si ma descurc pe cont propriu. Sa devin adica ceea ce numeam eu insumi un purice, sa ies din lumea elefantilor, adica a marilor organizatii care au fost stalpii societatii secolului XX. Puricii sunt independentii, muncind pe cont propriu sau in mici parteneriate. Elefanti si purici – metafore ciudate si la fel de putin magulitoare pentru ambele categorii. Mi-au venit in minte ...pe cand incercam sa explic de ce o organizatie-mamut are nevoie de oameni iritanti, care s-o forteze sa accepte inovatii si idei esentiale pentru supravietuirea ei." Charles Handy isi ofera ca exemplu propria experienta si analizeaza domeniile educatiei, familiei, religiei si societatii, incercand sa inteleaga mai bine schimbarile prin care trec viata si munca oamenilor. Observatiile sale zugravesc o imagine plauzibila a viitorului muncii – una spre care s-ar putea sa ne indreptam chiar acum. "...semnele au aparut inca de acum 20 de ani, pentru cine avea ochi sa le vada; sunt convins ca putem deja intrezari forma noii lumi capitaliste chiar daca vor mai trece inca 20 de ani pana cand se va dezvolta. Poate ca n-o sa ne placa ce ne asteapta, dar ar fi o prostie sa credem ca ne putem planifica vietile – sau pe ale copiilor nostri – fara sa cugetam putin la aspectul pe care il va avea arena pe care si noi, si ei, ne vom juca rolul."